Denumirea sarbatorii.
Originea cuvantului "Pasti�
si formele lui in diverse limbi
Sarbatoarea Invierii Domnului este indicata in limba romana prin
cuvantul "Pasti�, intrebuintat de obicei la plural, care este de origine
ebraica. La evrei, cuvantul Pascha (pesah) insemna trecere si era
mostenit de acestia de la egipteni, indicand: sarbatoarea anuala a
azimilor, in amintirea trecerii evreilor prin Marea Rosie si a exilului...
(Ies. XII, 27), sarbatoare ce se praznuia la 14 Nisan si care coincidea cu
prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara. Termenul ebraic a
trecut in vocabularul crestin, pe motivul ca evenimentele istorice care
sunt comemorate de aceasta sarbatoare, adica patimile, moartea si
invierea Domnului au coincis cu Pastile iudaice din acel an.
Trebuie sa specificam insa ca termenul nu implica o identitate a
Pastilor crestine cu cele evreiesti, ci numai o inrudire terminologica
si cronologica intre ele. Pastile iudaice sunt instituite de Moise,
dupa iesirea din Egipt, cu scopul de a aduce mereu aminte fiilor lui
Israil ca Domnul Dumnezeu i-a scos din robie si i-a trecut Marea
Rosie, facand minuni mari cu ei. De la aceasta trecere, sarbatoarea
s-a numit pasah, iar greceste tot pascha. Acest cuvant s-a impus in
crestinism pe considerentul ca insusi Mantuitorul l-a folosit, cand a
spus ucenicilor Sai: "Stiti ca peste doua zile va fi Pastile si Fiul
Omului va fi dat sa fie rastignit� (Matei XXVI, 2). Iar ucenicii au
intrebat, intrebuintand acelasi cuvant: "Unde voiesti sa-ti pregatim
sa mananci Pastile?� (Matei XXVI, 17).
"Pastile� la care se refera aici atat Mantuitorul, cat si ucenicii Lui,
sunt Pastile iudaice, instituite de Moise, dar cu aceste "Pasti�, pe care
se pregateau Apostolii sa le gateasca lui Iisus Hristos, se impletesc
patimile, moartea si, dupa trei zile, invierea Domnului. Astfel ca, inca de
la inceput, cuvantul Pasti, pentru crestini, nu avea deloc sensul pe
care il avea la iudei, ci el avea un continut pur crestin.
Cu acest nou sens, vechiul termen evreu de "Pascha� trece in
limba greaca, folosita de primii crestini si de cartile Noului Testament,
prin transcriere. Se pare ca, pana in secolul al V-lea, acest
termen indica mai ales patimile si moartea Domnului, si nu atat
serbarea invierii Lui; din secolul al V-lea inainte, termenul de Pasti
indica serbarea invierii Domnului, care in latina echivala cu expresia
"Dominica Resurrectionis�.
Dintre limbile moderne, am amintit limba romana, care, prin intermediul
grec-bizantin, foloseste pentru serbarea invierii Domnului cuvantul de
"Pasti�, transcriere a termenului grecesc. Din acelasi termen provine si
termenul francez "Paques�. Trebuie sa amintim aici termenul german
"Oster� si pe cel englez de "Easter�, care au dat nastere unor
interesante interpretari. Beda Venerabilul (673-735) leaga acesti
termeni de numele unei zeite de primavara, numita "Eastre�, zeita din
panteonul anglo-saxon. Dar studiile mai noi facute de Knablock arata
ca termenul englez de "Easter� este de provenienta latina. El spune
ca latinii numeau Saptamana Pastilor "hebdomata alba�, pe motivul
ca cei nou-botezati purtau imbracaminte alba in acest rastimp. Forma
pluralului a termenului "alba� a fost folosita in anumite expresii ca:
"Dominica in albis�, sau "poist albas�, desemnand aceeasi sarbatoare
a Pastilor. Mai tarziu, acest termen a fost inteles gresit si s-a tradus in
germana veche cu "eostarum� - pentru pluralul cuvantului "alba�,
devenind in germana moderna "Osteni�, iar in engleza "Easter�. In
limba rusa se foloseste termenul de "Voscresenie�, adica inviere, pentru
a desemna sarbatoarea Pastilor.
In limba malayalam, sarbatoarea Pastilor este denumita prin termenul
"Uirpa� � care este o traducere a cuvantului "Kiomto� din limba siriaca,
si care inseamna inviere. Putem observa de aici ca diferitii termeni prin
care este numita sarbatoarea Invierii Domnului sunt de provenienta
pur crestina, si filologic desemneaza un aspect sau altul legat de
aceasta sarbatoare atat de insemnata pentru crestini.
