Coltul spiritual Povestea unui sot nemultumit

Si cei maturi au nevoie de povesti. Mai ales daca
stiu sa invete din ele ceva� Ascultati deci:
Traia odata un om. Simplu, prin nimic deosebit, dar
cu un mare neajuns: era foarte morocanos. Toata
ziua ii cauta nod in papura bietei sale sotii, ba mai si
striga la ea. Intr-o zi, iata ca a pregatit sotia ciorba
pentru pranz si l-a chemat pe barbat la masa, iar el
i-a raspus:
- Ia mai lasa-ma cu ciorba ta! Nu vezi ca sunt
ocupat! Iar el statea la fereastra si privea pe furis la
vecinul sau. Ca vecinul ba uda gradina, ca nu prea
se milostivea Dumnezeu cu ploaie, ba adapa si
hranea animalele si nu avea bietul om vreme sa stea
degeaba. Dupa un timp isi aminteste omul nostru de
ciorba..., dar ca sa vezi, s-a racit intre timp si cine
poate fi de vina? Si din nou se rasteste la sotia sa:
- Ce fel de sotie mai esti si tu? Toate nevestele ca
nevestele, dar tu una, nu esti buna de nimic! Si
arunca ciorba rece peste geam. Apoi, asa flamand
se culca. Iar femeia intre timp spala, carpeste,
gateste copii de culcare. Singura doar! Si se ruga
pentru sot si ascundea o lacrima amara ce i se
strecura printre gene.
Asa au trait ei impreuna, douazeci si� ceva de
ani. Si, desi nu erau batrani, o boala grea a doborat-o
pe sotie �, iar pe sot � caracterul sau insuportabil.
Biata femeie desi bolnava, nu se aseza nici o clipa,
incercand sa le faca pe toate cat mai bine. Insa
barbatul tot nemultumit era.
Intr-o zi, sotia s-a stins din viata. A plans un pic
gospodarul nostru, si-a mai jelit soarta, dar se
mangaia zicand: n-ai ce face, casa are nevoie de
femeie. Copiii au crescut si au parasit casa parinteasca,
iar barbatul nu prea era obisnuit cu munca,
nu facea fata treburilor gospodariei. Si a hotarat pe
data, sa-si ia o sotie tanara si frumoasa, pentru ca
vecinul sa-l poata invidia si pe el. S-a gasit o femeie
pe placul lui, care vazand "zestrea� viitorului sot, a
si hotarat sa accepte. Ca unde mai gasesti in ziua de
azi unul nu prea tanar, dar cu casa si cu tot ce trebuie
pe langa ea?
Si iata ca au venit pentru omul nostru timpuri grele.
Sotia tanara si frumoasa, dar si mereu nemultumita!
Toata ziua nu-l scapa din ocara pe bietul om, iar uneori
il mai si lovea. Barbatul si-a pierdut somnul, iar de la
treburile casei nu i se mai dezdoia spatele! Ba fa-i
sotiei o supa proaspata, ba spala si nu uita sa uzi
gradina. Nu avea bietul om nici un minut pentru odihna.
Iar sotia tot mereu ii zicea:
- Mai barbate, straduie-te, munceste, ca de nu, plec
la vecinul, ca are� si gradina mai mare si... animale
mai multe! Si de frica sa nu-si piarda sotia tanara, se
straduia omul fara a mai carti. Dar, intr-o buna zi,
oboseala si boala l-au doborat la pat. Sotia nemultumita,
dorindu-i insanatosire grabnica, a plecat pe o saptamana
in vizita la o prietena de-a sa. Statea omul culcat
in pat si nici un pahar cu apa n-avea cine-i aduce. Iata,
acum, a inceput sa-si aduca aminte de prima sa sotie,
ca sa vezi ce femeie frumoasa a fost, toate i le ierta,
intotdeauna se ruga pentru el si a avut si grija de el
pana la ultima suflare. Si a inceput a plange cu amar,
desi intelegea ca nu mai putea intoarce trecutul si nici
nu-si mai putea imbratisa sotia si nici sa-i ceara iertare
pentru toate cate i-a facut, nu mai putea.
Asa a adormit omul, scaldat in lacrimi. Si a visat un
vis minunat. Se parea ca mergea el pe o cararuie
stramta si neaparat avea nevoie sa ajunga la casa sa�,
dar pentru asta trebuiea sa treaca o prapastie. Nu mai
avea nici puteri si simtea ca nu mai poate continua
drumul. Vede la un moment dat, ca de undeva de sus,
apare chipul fostei sale sotii. Aceasta isi scoase
naframa din cap si o asternu peste prapastie si
imediat aceasta se transforma intr-un pod, peste
care putea trece. Sotia il privea cu drag si continua
sa se roage de acolo de sus, pentru el. Si s-a trezit
omul nostru din somn si pe masa a gasit o scrisoare de
la tanara sa sotie: "Ramai cu drag omule, eu mi-am gasit
dragostea adevarata!�A rasuflat barbatul usurat si a
inceput sa se pregateasca de mers la Biserica. Si, numai
de unde i-au revenit dintr-o data puterile!

(Din volumul "La poarta raiului nu se sta la rand�,
aparut la Editura "NICO�, Targu-Mures)
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures

Lasă un comentariu