Teatrul - un teritoriu al libertatii „ Interviu cu regizorul MIHAI MANIUTIU „

Director al Teatrului
National Cluj-Napoca,
regizor de teatru, scriitor si
profesor al Facultatii de Teatru si
Televiziune a Universitatii
"Babes-Bolyai� din Cluj-Napoca,
Mihai Maniutiu a absolvit Institutul
de Arta Teatrala si Cinematografica
"I. L. Caragiale� din
Bucuresti in 1978.
De atunci lucreaza in teatre
importante din Romania si din
strainatate, creatiile sale primind
in numeroase randuri premii
nationale si internationale pentru:
Cea Mai Buna Regie, Originalitate
si Cel Mai Bun Spectacol
al anului.
Spectacolele sale au fost in
turnee internationale in Marea
Britanie, Belgia, Franta, Canada,
Egipt, Austria, Iugoslavia, Turcia,
Ungaria, Finlanda, Brazilia
s.a.m.d.
Alaturi de Ada Milea, a pus in
scena spectacolul muzical Don
Quijote, la Teatrul National
Targu-Mures.
- Sunteti, deopotriva, regizor,
profesor, scriitor si teoretician al
artelor teatrale. Care a fost primul
impuls care v-a indrumat
spre teatru?
- Nu exista un inceput. Daca
ma gandesc bine cred ca exista
inceputuri, nu un inceput fixat cu
precizie. Cand ma uit inapoi am
senzatia ca undeva prin clasa a
douasprezecea am vrut sa scriu,
iar teatrul mi s-a parut un teritoriu
al libertatii in contextul anilor
�74 -�78. Un teritoriu in care am simtit
ca ma pot dezvolta fara multe constrangeri
si traume. Institutul de
Teatru "I. L. Caragiale�, comparativ
cu alte Universitati din tara, era
socotit un teritoriu al libertatii unde
presiunea politicului era mult mai
mica. Alegerea mea a fost astfel
determinata de conjunctura.
- Cand ati inceput sa predati si
ce v-a determinat sa alegeti cariera
de pedagog?
- Dorinta de a infiinta la ClujNapoca Facultatea de Teatru, alaturi
de profesorii Marian Papahagi si Ion
Vartic. M-am adaugat si eu ca parte
a acestui triumvirat, care, treptat, cu
foarte mari dificultati, a infiintat
catedra de teatru, ce avea mai apoi
sa devina Facultatea de Teatru si
Televiziune. Am vrut ca si la ClujNapoca sa existe o Facultate de
Teatru si atunci am fost nevoit sa
ma implic si ca profesor, mai ales ca
nu erau suficiente cadre didactice
pe vreme aceea.
- Avand in urma o activitate
impresionanta � aproape o suta de
piese regizate, zeci de premii,
carti si desigur, experienta didactica
� care credeti ca este momentan
statutul teatrului intr-o lume
excesiv mediatizata, drogata de
tehnologie?
- Cred ca teatrul are un loc bun,
totusi deloc privilegiat. Cum spune
George Banu, teatrul este un fenomen
minoritar. Un spectacol de
succes are zece, douazeci de mii de
spectatori. Dar daca este preluat
de televiziune, va dau cazul spectacolului
Electra de la Teatrul National
din Sibiu, care a fost transmis direct
din Festivalul International de la
Sibiu, acesta s-a bucurat de o
audienta de peste un milion de
spectatori. In momentul in care
teatrul este filmat se pot atinge noi
cote de popularitate, asemanatoare
filmului. Locul pe care-l are teatrul
in sanul comunitatii este foarte important,
fiind un serviciu public de
maxima insemnatate. Cred ca contribuie,
in mod esential, nu numai la
pastrarea culturii nationale, dar si
la crearea elitelor, in sensul larg al
cuvantului. Elitele fiind cele care
imping societatea mai departe �
invatatorii, profesorii, toti oamenii
care intr-o masura mai mare sau mai
mica considera ca viata se bazeaza
pe un anumit tip de creativitate
individuala. Creativ putand fi si ca
patron de cafenea. Exista foarte
putine meserii care nu sunt creative,
care nu implica dimensiunea
creativa in activitatea lor.
- Limbajul este cel mai eficient
instrument de punere in relatie a
societatii cu actualitatea. Teatrul
inseamna si limbaj � chiar daca
uneori este suficient sa traversezi
un spatiu gol sub priviri mute �
teatrul este un devorator de cuvinte.
Cu ce v-a convins limbajul acestui
nou Don Quijote al Adei Milea?
- De foarte multa vreme sunt
interesat de diferitele forme ale
teatrului muzical, de teatrul care
comporta o dimensiune muzicala.
Cred de asemenea intr-un teatru
terapeutic, in dimensiunea superior
divertismentala a acestuia. Don
Quijote la Teatrul National TarguMures e cel de al treilea spectacol
cu Ada Milea, dupa Deliruri realizat
la Teatrul de Arta din Deva si Leonce
si Lena la Teatrul de Stat din Oradea.
Sunt un admirator al Adei Milea si
avem proiecte pentru cel putin inca
trei ani. Tocmai pentru ca ma intereseaza
toate formele de teatru
muzical sau de muzical atipic.
- Exista o cheie de interpretare a
acestui limbaj?
- In general eu nu am chei, nu am
o metoda unica, este vorba mai
degraba de contactul direct pe care-l
am cu un text sau cu o partitura
muzicala. Ma las inspirat, caut sa
redau in forme cat mai atractive
ceea ce am simtit eu si sa transmit
mai departe aceasta bucurie.
- Care sunt provocarile aduse de
un personaj � el insusi mai cunoscut
decat creatorul sau �
atunci cand il introduci intr-o
alta lume, cea a secolului XXI?
- Sincer, nu ma gandesc cum
sa fiu actual. Eu sunt viu. Sunt azi
aici si cred ca daca ai o umbra
de talent nu trebuie sa faci
eforturi speciale de contemporaneizare.
Bucuria transmiterii
directe de la cineva traitor aici si
acum la cineva tot traitor aici si
acum se intampla de la sine. Cred
ca e nevoie pur si simplu de
talent si sinceritate, si nu de un
efort special de actualizare, cu
atat mai mult in cazul lui Don
Quijote, unde este vorba despre
doua personaje intrate deja in
mentalul colectiv. Putem auzi si
pe strada: asta se lupta cu morile
de vant, asta-i prost ca Sancho
Panza etc. Pentru romani, Don Quijote
si Sancho sunt personaje aproape
la fel de celebre ca Pacala.
- Cum a decurs munca alaturi
de actorii Teatrului National?
- Asa cum am spus si la conferinta
de presa, am gasit aici, la
Nationalul din Targu-Mures, o
trupa bine antrenata, probabil si
datorita spectacolelor care s-au
facut in ultima vreme. Ada Milea
a lucrat o luna cu actorii partea
muzicala, inainte de a veni eu si
a trece la scena. Am avut norocul
sa lucrez cu o trupa profesionista,
foarte determinata sa duca
la bun sfarsit spectacolul si sper
ca publicul sa confirme aceasta
reusita a noastra.

A consemnat
FLORENTINA V�RY

Lasă un comentariu