In apropierea unei gari, intr-un
canton de-al C.F.R.-ului, traia un
acar cu sotia si fetita lui, care
implinise 9 anisori. Acarul avea
patima betiei; nu arareori il
vazuse fetita pe tatal ei venind
acasa pe doua carari, ba mai
mult, cand lua salariul, jumatate
il cheltuia pe bautura si cand
ajungea acasa isi batea sotia si
copila care erau nevinovate.
Intr-o zi fetita il intreba pe tatal
ei, care se afla cu steguletul rosu
in mana in mijlocul caii ferate,
fluturandu-l:
- Tata, ce inseamna asta?
El ii raspunse:
- Cand este pe linia ferata vreo
primejdie de moarte, il flutur in vant
si dau de veste�
Fata tacu si intra ingandurata in
casa. Cand se inapoie de la serviciu,
acarul ce vazu? Ceva care-l umplu
de rusine. In gatul sticlei cu alcool
de pe masa, fetita pusese un mic
stegulet rosu, iar pe sticla lipise o
hartioara pe care scrisese:
"Primejdie de moarte�. Atata
amaraciune si rusine simti acarul,
incat din acel moment hotari sa
termine cu betia, fetita scapandu-si
astfel tatal de la pierzare.
(Din volumul "La poarta raiului
nu se sta la rand�, aparut la
Editura "NICO�, Targu-Mures)
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
