MITOCANIA SI FURTUL CU FATA... UMANA?!?

Mitocania celor mai multe dintre formularile adresate
cetateanului de catre X,Y, Z companii straine care stapanesc
acum domeniile-cheie, inclusiv unele strategice, ale Romaniei, nu ne
mai mira de multa vreme, fiindca domnia si prostia se platesc, tot ce
facem in viata, bun sau rau, se deconteaza odata si odata, si traim cu
speranta � ca atat ne-a mai ramas! � ca Dumnezeu o sa-si intoarca
privirea, candva, si spre oamenii cinstiti, strivindu-i pe nemernici.
Nu va voi povesti despre furtul ce prolifereaza in mai marile sau mai
micile magazine, cu sau fara supravegherea, blajina si inutila, a
camerelor de luat vederi, pentru ca, oricum, cumparatorii-pagubasi nu
au statutul financiar al Monicai Gabor, de exemplu, si nici bijuteriile ei
de mii de euro, gasite urgentississim la gunoi. Cine s-ar mai obosi sa
recupereze, acolo, cateva mii de lei, sterpelite dintr-o geanta veche
unei femei, in timpul liber al lucratorilor de politie, chiar daca talharul
priveste sfidator direct in ochiul magic?
Ma voi referi la ceva mai interesant si mai nou: tepuirea cu staif, prin
intermediul automatelor din banci.
Cum am mai spus, eu nu mai cred de multa vreme in simple
coincidente si mai deloc in jocul hazardului. O sa va relatez o intamplare
banala, in fond stupida, dar cat se poate de reala.
Intru in sucursala unei banci din Dambul Pietros, pentru a plati
factura Romtelecom la robotul din interior. Bag o hartie de 50, apoi una
de 10 lei, fiindca nu aveam marunt, si astept chitanta. Iese un peticel
de hartie asemanator, care ma anunta, in limbajul lui, ca... am luat
teapa: precum, odinioara, telefoanele publice furau uneori fisele,
aparatul imi inghitise banii, fara sa consemneze tranzactia. Corecta,
functionara de banca ma invita sa iau loc, se plange ca aparatul a mai
facut de vreo trei ori asa in ziua respectiva, se scuza ca e o problema de
comunicare, si imi cere actul de identitate si factura. Nu-i nimic, zic in
gandul meu, imi iau banii inapoi si platesc de la Posta. Ii dau, asadar,
documentul, fara reticente, considerand ca e normal sa imi ia datele
pentru a-mi returna banii sau, eventual, pentru a-mi elibera o chitanta
care sa ateste plata, banii mei aflandu-se in burta aparatului lor.
"Nici vorba de asa ceva � imi spune functionara, de altfel totdeauna
amabila, de cand o stiu, intrand eu destul de des acolo sa platesc
facturi. � Nu va putem da banii, avem reguli, sunt proceduri, trebuie
anuntat Bucurestiul, sa vina sa repare... Nu va putem emite chitanta,
fiindca tranzactia nu e incheiata. Nu putem dovedi legal ca ati platit�.
Ii explic, frumos, calm, ca nu este legal nici sa imi "confiste�
banii, tinandu-i, abuziv, in burta aparatului, peste noapte, fiindca
Romtelecomul (despre factura acestuia fiind vorba, din fericire, si
nu despre cea de recalculare de la E-On Gaz, de vreo 800 de lei,
achitata cu o saptamana in urma in aceeasi incinta!) nu va ezita sa
ma penalizeze pentru neplata la timp, nefiind deloc interesat de
disfunctionalitatile bancii de a incasa banii.
Cer sa vorbesc cu cineva din conducere. "Nu se poate, directorul e
in concediu.� "Cineva care il inlocuieste nu exista?� � intreb. "Ba da!�.
Functionara de la biroul alaturat, care asistase pana atunci impasibila
la discutie, se ridica, vine si imi spune ca "au proceduri, reguli care
trebuie respectate�.
Ii raspund ca trebuie respectat clientul, in primul rand, si ca
procedurile lor, in asemenea situatie, pot fi interpretate ca furt. Da,
furt! Fiindca nu au dreptul sa imi opreasca banii nici macar o
fractiune de secunda, sunt banii mei, inghititi de aparatul lor, nu
sunt dispusa sa astept pana isi rezolva ei problemele. Bancile nu
asteapta pe nimeni, nu pasuiesc pe nimeni. De ce nu se opereaza
cu aceleasi unitati de masura?
Cer inlocuitoarei de sef sa-l sune acasa pe directorul sucursalei. Stiu
ca, fiind proceduri de ordin interior, el are dreptul sa dispuna, sa repare
o tampenie cu iz de furt in amiaza mare. "E in concediu medical� � zice.
Il cunosc de ani de zile, e o persoana agreabila, insist sa-l sune.
Inlocuitoarea se intoarce peste cateva minute si zice: "E de acord cu
noi, sunt proceduri care trebuie respectate. Veniti maine, si va dam
banii, ca sa-i bagati iar, si sa platiti telefonul! Lasati un numar de mobil,
sa va anuntam la ce ora!�
Deceptia mea sporeste impreuna cu revolta. Vasazica, dupa ce
mi-au confiscat banii, mi-au cerut datele personale, imi aranjeaza si
programul pentru a doua zi (sau cand va fi reparat robotul), sa stau la
dispozitia lor, pentru a-mi returna banii, confiscati ilegal, bani care nu le
apartin si pe care, evident, intr-un interval de timp, i-ar putea rula in
folosul firmei (in cazul de fata, suma e relativ mica, dar in alte situatii nu
se poate spune acelasi lucru!).
Le-am anuntat pe aceste femei � care, desigur, intr-un fel, nu sunt
decat niste rotite ale unui sistem vicios, mizerabil, in dauna cetateanului �
ca voi da banca in judecata. Nu pentru cei 60 de lei (de fapt, am platit
imediat la Posta factura, pentru a-mi lua macar grija asta!), ci pentru ca
m-am saturat sa fiu umilita si furata in tara mea, si nimeni sa nu miste un
deget (cu doua saptamani in urma fusesem jefuita in magazinul
"Billa�, cu nonsalanta, hotul stiind, probabil, ca pana nu vom
adopta si pedeapsa retezarii publice a mainii � ca la chinezi! �
poate pungasi in voie. (Nu e niciun apropo la Mr. Pink, desi am
amintit-o pe Monica Gabor, dar de ce sa nu aducem si legi de la ei,
daca tot au impanzit planeta cu produsele lor!). Nu ma intereseaza
povestile siropoase ale tabloidelor, e vorba de o chestiune de fond
cu bataie lunga si cu repercusiuni previzibile pentru platitorul de
rand, fiindca aparatele acestea de cam multisor au inceput sa dea
rateuri. Probabil, ... intamplator!
Chiar traim in tara cu prosti? Cum isi poate permite o institutie care
prospera pe bani publici sa-si umileasca clientii care-i asigura huzururul?
Cum aplicati legile, domnilor emitenti de... proceduri? Proceduri in
folosul cui? Desigur, intrebarea e retorica, daca luam in calcul fie doar
numarul de banci rasarite (beton si sticla!) dupa 1989, precum ciupercile
dupa ploaie. Sau programul cu publicul... ca pentru gravide! Se
munceste din greu, activitatea cu banul e o treaba foarte mare,
epuizanta. Sa va fie de bine! Dar nu va bateti joc de oameni!
In loc de concluzie, o intrebare: Cine mai apara cetateanul roman,
inclusiv de mitocania si furtul cu fata... umana?!?
In ce ma priveste, ne vedem la tribunal!

Lasă un comentariu