In ultima zi din luna februarie, vineri, 28, a anului 2014, cu
o zi inainte de "Martisor�, adica de debutul Primaverii, la
Casa municipala de Cultura "Mihai Eminescu� din Tarnaveni
a avut loc o dubla lansare de carte a poetului Dumitru
D. Silitra: Pianul din cires (Ed. "eLiteratura�, Bucuresti, 2014,
94 p.) si Noaptea draconidelor (Ed. "Nico�, Tg.-Mures, 57 p.),
doua carti de poezie, ajunse la cifra 18, adaugate la cele
anterioare, care formeaza opera sa poetica de pana acum.
La 19 aprilie 2014 , D.D. Silitra va implini, cu voia si darul lui
Dumnezeu, 58 de ani.
El debuteaza cu versuri la 29 de ani, in "Steaua rosie� (azi,
"Cuvantul liber�), iar editorial cu volumul de poezii, Teritorii
licitate de cuci (Ed. Litera, Bucuresti, 1992), la 36 de ani.
La debutul publicistic, "Mitica� era sfios, respectuos,
binevoitor, ba chiar pandit de o anumita timiditate. Frecventa
cu regularitate Cenaclul tarnavean, "Tudor Arghezi� (dupa �89,
"Elena din Ardeal�). Debutul editorial la o editura din capitala
era un act de curaj, era o realizare. A fost salutat cu bucurie
de colegii de breasla.
Eu, ca presedinte de Cenaclu, ca mentor al creatorilor de
pe Tarnava Mica, am scris favorabil despre acest debut, ca
si despre cartile sale ulterioare de poezie.
Din 1992 si pana in 2014 sunt 22 de ani. Vasazica, in peste
doua decenii, poetul a publicat mult:18 volume! Daca
luam o cifra medie pe volum, 50 de poezii, rezulta ca a
publicat pana acum circa 900 de poezii. Cifra este
impresionanta, chiar daca poeziile sale sunt in general
concise. Lucian Blaga, intr-o cariera artistica de peste
40 de ani, a publicat cam 365 de poezii, cate zile are un an.
A batut de mai multe ori la "Poarta� Uniunii Scriitorilor din
Romania si din nefericire a fost mereu respins. Opinia mea
nepartinitoare este ca merita sa fie primit.
Eu ii sugerez sa realizeze un volum antologic, selectat dupa
un criteriu valoric riguros, prefatat de un studiu corespunzator
si, astfel, cu o singura carte sa se prezinte la concurs.
Nadajduiesc ca va reusi sa devina membru a U.S.R. Eu, desi
poetul D.D.S. se uita "de sus� la mine, "mentorul� lui, crezand
probabil ca e "Singur pe lume�, sunt dispus sa-l ajut! Mereu
se uita "departe� si nu vede "aproapele�!
Pot spune, cu mana pe inima, ca am citit atent tot ce a scris
D.D.S. Eu nu vreau sa-l judec.
Singurul Judecator Drept e sus si este Isus Christos!
Omeneste vorbind, tinand seama ca am si o specializare in
receptarea si evaluarea unor productii artistice, printr-un
doctorat obtinut la 70 de ani, cu teza Ioan Alexandru monografie critica (2011), cred ca pot avea o opinie
competenta despre creatia poetica a lui Dumitru D. Silitra.
As vrea sa subliniez din capul locului ca D.D.S. are talent.
Drumul sau este, cu unele sincope, ascendent. El a castigat
de la un volum la altul un plus de coerenta si substantialitate.
Cultiva un vers liber. Aproape ca si-a format un stil personal.
Limbajul figurat, imaginarul poetic, adesea surprinde prin
asocieri inedite, prin sensibilitate, prin puterea de sugestie.
Uneori, poate si ispitit de a impresiona cititorul, de a fi
"nonconformist�, apleaca "urechea� spre curentele
avangardiste de la inceputul secolului XX.
Din ultimele doua volume, selectez cateva poezii care
pentru mine au trecut examenul critic: Pianul din cires (p.13)
- cu accente avangardiste; A fost o noapte de vis (p.53) de inspiratie religioasa autentica; Caramidarii ( p.87) - o
evocare impresionanta a saraciei umane in Valea Plangerii
(din volumul Pianul din cires); Tot mai adesea (p.17) - o
poezie cu tenta filosofica (din vol. Noaptea draconidelor).
As citi una dintre ele, A fost o noapte de vis.
"Azi noapte / a trecut Domnul Isus / pe la mine, / mirosea
a pamant reavan. /
A fost o noapte de vis./ Inainte de a pleca,/ Domnul Isus
mi-a spus, / fara de gest: /
�Ce ti-a venit/ sa nasti cuvinte scris,/ poete?/ Te vei
prabusi intr-o tacere adanca!�/
Cand m-a trezit lumina zilei / aveam in palma o lumanare,/
ardea pamantul�.
Hai sa citim si Caramidarii.
"Si el si femeia lui/ faceau caramizi / in capu� satului./
Cand aveau caramizi/ aproape pentru o casa,/ le ardeau cu
vreascuri/ din copacii trasniti,/ apoi le vindeau la bucata./
Dupa ce bateau palma,/ in targ, trageau o bauta, /
de-i ducea gloaba de cal/ inapoi in capu� satului,/
injurand de mama focului.
�Nu o sa avem noi niciodata / caramida pentru casa noastra��
Atat.
O sugestie pentru poet. Sa nu publice tot ce scrie. Sa nu
fie obsedat de numarul volumelor, ci de calitatea scrisului.
Mi-e dor de "Mitica�, asa cum era el, pe la 29 de ani, in
perioada debutului publicistic!
Sa auzim vesti bune!
