Coltul spiritual Numai in biserica tacerea este de aur!

S-a intamplat intr-o familie ca
sotul sa faca o boroboata, asa
cum mai fac din cand in cand
sotii, si nevasta lui s-a suparat tare
pe el. De batut, nu putea sa-l bata,
ca era om in toata firea si � cat
muntele de mare � Asa ca ea se
obisnuise sa-l pedepseasca intralt
fel, asa cum au obiceiul
nevestele sa-si pedepseasca
sotii. Draga de ea, s-a hotarat sa
nu mai vorbasca cu el. Si pedeapsa
asta a durat mai mult de cateva
zile. Omul nostru a incercat sa-si
ceara scuze � ea nimic! A incercat
s-o imbuneze cu ceva � ea nimic!
Nu scotea nici o vorba!
Intr-o dimineata, era duminica si
trebuiau sa mearga la Biserica,
barbatul s-a sculat cu o idee noua
in cap, s-o faca intr-un fel inadins
sa vorbeasca. Era o femeie harnica
si foarte ordonata, care-si tinea
casa curata si la locul ei, ca la
farmacie, ce mai! Barbatul, ca
barbatii, era mai dezordonat �
In dimineata aceea, el s-a sculat
si a inceput sa scotoceasca printre
hainele din dulap. Cotrobaia prin
rafturi, scotea lucrurile afara, le
rascolea si ca un facut, nu le mai
punea inapoi la fel de frumos asezate.
Nevasta a stat ea cat a stat, s-a
uitat ea cat s-a uitat, a rabdat ea
cat a rabdat, dar tot n-a mai putut
odata si a rabufnit cu necaz:
- Ce tot scotocesti printre rufe si
faci dezordine in ordinea mea? Ce
cauti?
Barbatul i-a raspuns vesel:
- Caut limba ta! Si � uite ca am
gasit-o!�
Din volumul "La poarta raiului
nu se sta la rand�, aparut la
editura NICO, Targu Mures

Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu Mures

Lasă un comentariu