Nascut in anul 1558 in orasul Targul de Floci, sau
Dragoesti, jud. Valcea, Mihai Viteazul a fost banisor de
Strehaia, ban de Mehedinti, stolnic domnesc si ban al
Craiovei, apoi domnitor al Munteniei si pentru o scurta
perioada, in 1600, conducator de facto al tuturor celor trei
tari care formeaza Romania de astazi: Muntenia, Transilvania
si Moldova.
In anul 1601, in timpul sederii la Praga a fost portretizat de
pictorul Egidius Sadeler, care a mentionat pe marginea
portretului, actatis XLIII, adica "in al 43-lea an al vietii�, ceea
ce indica drept an al nasterii lui Mihai anul 1558. Domnul
Patrascu cel Bun, considerat multa vreme ca fiind tatal lui
Mihai, a murit in anul 1557.
Imprejurarea ca Patrascu sa fii avut relatii extraconjugale
in anul mortii sale apare ca foarte improbabila, avand in
vedere faptul ca a murit in urma unei lungi boli, pentru tratarea
careia a cerut medici de la Sibiu. Ipoteza ca Mihai sa fi fost fiul
postum a lui Patrascu a fost exclusa si de cunoscutul istoric
si filolog Petre Panaitescu, cu argumente onomastice,
genealogice, precum si pe baza cronicilor de epoca.
Ajuns domnitor in Tara Romaneasca cu ajutorul patriarhului
Constantinopolului, dar si a otomanilor a devenit voevod
al Munteniei, efectiv de pe 11 octombrie 1593.
Adera la "Liga Sfanta� crestina, constituita din initiativa
Papei Clement al VIII-lea, din care initial faceau parte Statul
Papal, Spania, Austria, Ferara, Mantova si Toscana.
Ulterior adera si Transilvania, considerata factor decisiv
in atragerea in alianta a celorlalte doua state romanesti,
Moldova si Muntenia. Aron Voda, domnul Moldovei,
semneaza un tratat cu imparatul habsburgic la 16 septembrie
1594, oferind astfel un motiv in plus lui Mihai Viteazul sa
decida, cu acordul boierilor, intrarea in alianta antiotomana.
Aderarea Munteniei la "Liga Sfanta� a condus la izbucnirea
(13 noiembrie 1594) unei revolte antiotomane soldata cu
suprimarea creditorilor levantini si a intregii garnizoane
otomane stationata in Bucuresti. Pe acest fundal, Mihai
porneste o ofensiva generala impotriva Inaltei Porti, atacand
cetatile turcesti de pe ambele parti ale Dunarii (Giurgiu,
Harsova si Silistra s.a.). Urmeaza o serie de victorii impotriva
tatarilor si turcilor (Putineiu, Stanesti si Serpatesti) culminata
cu incendierea Rusciukului. Dupa modelul victorios a lui Mihai,
porneste si Aron Voda o campanie similara. Datorita
recunoasterii ca suzeran al lui Sigismund Bathory de catre
Aron Voda si succesorul sau, Razvan Stefan, Mihai trimite o
delegatie de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic
relatiile muntene-transilvanene.
Nerespectand porunca domnitorului, delegatia de boieri
condusa de mitropolitul Eftimie, semneaza un tratat cu Bathory,
prin care Mihai devenea loctiitorul acestuia pe propriul sau
tron. Puterea revenea Sfatului Domnesc, alcatuit din 12 boieri
de rang inalt. Comandand o armata de cca. 16.000 de ostasi la
care se adaugau cei 7.000 de transilvaneni, condusi de Albert
Kir�ly, Mihai Viteazul obtine victoria la Calugareni, la 13/23
august 1595 (evocata in poemul "Pasa Hasan�, de George
Cosbuc). Contraofensiva otomana ii forteaza sa se retraga in
munti, asteptand sprijinul lui Sigismund Bathory. Intre timp
Stefan Razvan este inlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia
Movila, domn fidel al polonezilor. Mihai Viteazul incepe (cu
sprijin transilvanean si moldovean), eliberarea oraselor
Targoviste (5 - 8 oct. 1595), Bucuresti (12 oct. 1595) si Giurgiu
(15 - 20 oct. 1595).
Istoricii si strategii spun: "Calugarenii a reprezentat o
victorie stralucita, dar n-a fost o batalie hotaratoare�.
Nici nu putea fi: dusmanul avea forte coplesitor de mari. A
insemnat, insa, cea mai stralucita batalie din toata strategia
si tactica razboiului si a campaniei antiotomane a anului 1595.
Fara Calugareni nu se putea castiga nici victoria de la
Targoviste, nici cea de la Giurgiu din octombrie 1595, nici cea
de la Selimbar din 1599, nici cea de la Hotin din 1600.
Calugarenii au dat curaj si inima romanilor. L-au ridicat pe
Mihai la rangul de mare comandant de oaste: l-a invins pe
Sinan Pasa cel temut si cel mai experimentat general de armie
otomana. Fara Calugareni si fara Mihai nu se putea inchipui
unirea de la 1600.
Istoricii stiu azi ca, inca din 1597, cand era vorba de
abdicarea sovaielnicului Sigismund Bathory, cancelarul
Stefan Iosica planuise, impreuna cu Mihai Voda, unirea
Transilvaniei cu Tara Romaneasca. Planuiau chiar sa rascoale
pe bulgari si pe greci si sa porneasca impreuna impotriva
otomanilor. Nici Mihai, nici capitanii lui, nici cancelarul Iosica,
roman de origine, nu priveau Transilvania ca pe o tara ce
trebuia cucerita, ci ca pe o parte din acelasi trup romanesc,
trup care se cuvenea a fi intregit ca sa poata pastra
independenta cu atatea jertfe cucerita in 1595, ca sa poata
dainui in istorie�
"Mihai insusi � scrie Balcescu � alerga ca un leu prin
mijlocul vrajmasilor, tinand in mana sabia sa groaznica si
amenintatoare, cu care dobora in dreapta si in stanga pe
cati ii intampina�.
Cronicarul Miron Costin lamureste: "Si era asa de groaznic
Mihai Voda si vestit in razboaie in toate aceste parti, cat
indata ce au sosit la Suceava, i s-au inchinat si Cetatea
Sucevei si a Neamtului, la cetati puind imediat osteni de ai
sai pedestrasi�.
La 4/14 octombrie 1599, fortele armate ale Tarii Romanesti
au intrat in Transilvania in doua mari coloane: una sub
conducerea personala a domnului, era dincolo de Carpati,
dupa ce trecuse prin Buzau-Brasov, unde asteptau
detasamentele secuilor, dusmani de moarte ai Bathorestilor,
care le rapisera vechile privilegii; cealalta, avand in frunte
pe Udrea Baleanu si fratii Buzesti, s-a pus in miscare ceva
mai tarziu, deplasandu-se in Transilvania pe la Turnu Rosu.
Ostile s-au unit la 16/26 octombrie, in apropiere de Sibiu,
spre completa surpriza a principelui Andrei Bathory, care
abia a avut ragazul sa-si mobilizeze fortele.
Batalia desfasurata la 18/28 octombrie 1599, a fost decisa
ca si la Calugareni, de exemplul lui Mihai, intr-un moment in
care superioritatea in artilerie a inamicului parea sa-i dea
castig de cauza. Dar cu cea mai mare viteza si indrazneala,
prin pericolul la care s-a expus domnul in fruntea celor mai
buni ostasi ai sai a reusit sa straluceasca ofensiva
dusmanului si sa-l puna pe fuga!
Nefericitul principe al Ardealului, fugar de la locul bataliei,
a fost prins si ucis de secui, pe cand incerca sa treaca in
Moldova dupa ajutor.
IOAN STOICA,
prim-vicepresedinte al ANCE
Filiala "gen. Stefan Gusa�, Mures
