Coltul spiritual

Zilele trecute, un prieten m-a rugat sa citesc o poezie. Acum, in
aceste vremuri mohorate, va recomand calduros sa o cititi si
dumneavoastra, fiind deplin incredintat ca va fi o adevarata
binecuvantare pentru toti cei care indragesc poezia. Apartine Laviniei
Amalia, si e intitulata:

Doamne, Tie chiar nu-Ti pasa?

Vantul sufla, vantul frange

Clocotind furtuna mare�

Parca si natura plange

Pana dincolo de zare!

Barca-i gata sa se-afunde,

Doisprezece oameni striga.

Ajutorul de la cine

Va putea ca sa descinda?

Bratele-s neputincioase,

Vaslele sunt inutile...

Toate fortele sunt stoarse

Si plecate, si umile!

Doar o singura Persoana,

Linistita, inca doarme;

Pentru EL, furtuna n-are

Cum sa-L plece cu-a ei arme.

Petru-i prins de disperare

Si furtuna-i tot mai deasa.

"Noi murim prinsi de valtoare;

Doamne, Tie chiar nu-Ti pasa?�

Mainile se-ntind spre apa,

Ce-a pornit dezlantuita.

Glasul umple toata zarea:

"Taci, fii linistita!�

������������.

O, Iisuse, cate valuri

N-au venit sa ma doboare

Si, uitand ca Tu esti pacea,

M-am luptat cu disperare.

Inima urla ca marea,

Gandurile zbuciumate

N-au putut gasi salvarea

In efortul meu de fapte.

Dar atunci, in stramtorare,

Inima ce fericita

Isi primi asigurarea:

"Taci, fii linistita!�

Bunul Dumnezeu ne-a salvat mereu si ne va salva de toate pericolele,
atata timp cat vom avea credinta in El! Fie ca Maica Domnului sa aiba
in paza tara aceasta si poporul ei!

Pacat ca suntem nevoiti sa traim asemenea vremuri tulburi!

Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures

Lasă un comentariu