Grigore Lese (n. 20 februarie,
Stoiceni, Maramures) isi rotunje
ste varsta, innobiland-o cu un
tezaur pe care nu ma sfiesc sa-l
numesc inegalabil.
Intr-o ordine a preferintelor mele
muzicale de gen, cu siguranta,
ceilalti fiind departe de el, cel mai
sus se situeaza Grigore Lese. In
muzica lui m-am regasit de cand
l-am auzit, in muzica lui m-am simtit
acasa, cantecele lui le murmur
adesea, in solitudine sau insotindu-i
cantecele pe care, de o vreme, le
duc cu mine peste tot. Ele imi
stampara dorurile, ele imi mangaie
ranile, ele imi potenteaza asteptarile.
Grigore Lese canta/horeste din
copilarie � dar/har mostenit de la
mama sa. El canta din suflet si cu
tot sufletul. Traieste fiecare piesa
careia ii da glas prin vocea lui
vibranta, prin arta lui scenica unica,
prin frenezia bucuriei de a canta.
Duce cu sine toate comorile
Stoiceniului sau natal, unde a
deprins tainele horitului. Tot trecutul
unei astfel de lumi este viu
prin horile lui Grigore Lese.
Un loc fara seaman, Tara
Lapusului, nu putea da decat un
artist fara egal, ca Grigore Lese.
Horile lui sunt tulburatoare, nimeni
nu le poate interpreta atat de profund
in vibratiile sufletului ca el.
Prin horile lui Grigore Lese suntem
numai romani, cu toata istoria
noastra, cu toate implinirile si
neimplinirile ei.
Toate sarbatorile credintei noastre
se regasesc in horile lui Grigore
Lese, toate singuratatile noastre,
nu pentru a fugi din lume, ci pentru
a fi in lume, le horeste Grigore Lese.
Cu firesc si sinceritate, fara nicio
urma de tradare a trecutului, a
autenticului, a traditionalului.
E o enciclopedie etnofolclorica.
E o carte care trebuie tinuta
mereu deschisa, dand fila cu fila
pentru a o parcurge si a o intelege,
pentru a o putea lua iar de la
inceput. Fiindca, atunci cand in
paginile ei sunt horile lui Grigore
Lese, ea e mereu alta.
Horile lui Grigore Lese vorbesc
intr-o singura limba, cea a simplitatii
celui statornic la umblet si la
port. Iar horile lui si le insoteste,
intr-un acompaniament de mare
originalitate si virtuozitate, la tot
felul de instrumente, mai ales la cele
care duc cu ele vuietul codrilor.
Da, cred ca Grigore Lese ne
invata ca nimeni altul statornicia,
verticalitatea, seninatatea, daruirea.
Chiar daca nu ne despart, ca
varsta, decat doi ani, am ales sa-i
fiu ascultatorul sau cuminte,
disciplinat, respectuos, insensibil
la vorbele de ocara, care credeau
ca-i vor umbri horile.
Nota bene: Taranul din Stoiceni
a absolvit Academia de Muzica
"Gheorghe Dima�, din Cluj-Napoca,
Facultatea de Interpretare (fagot),
e doctor in Muzica si profesor
asociat al Facultatii de Litere,
Universitatea Bucuresti, si al
Universitatii de Muzica Bucuresti.
