Anuntat cu tobe mari, cu stridente surle si trambite
dezacordate, marsul secuiesc, anuntat de mai-marii
iredentismului, separatismului, extremismului si sovinismului
autonomist, pentru 10 martie, la Targu-Mures, nu va mai avea
loc! Autoritatile locale, dupa cum am fost informati, n-au
autorizat marsul, o noua pornire antiromaneasca, o noua
provocare care sa aiba loc in municipiul nostru, planificat sa
aiba, odata cu mitingul in Piata Postei targumuresene, permisa
fiind doar manifestarea de la Monumentul Secuilor Martiri.
Felicitari celor care au stopat o pornire abuziva a unei minoritati
impotriva romanilor majoritari, in chiar inima Romaniei, stiut
fiind ca, manifestarile, marsurile, mai ales, de fiecare data
ascund altceva. Toate actiunile iredentiste din 1990 incoace,
din preajma sau din data de 15 martie, Ziua Maghiarilor de
Pretutindeni, constituie, intr-o atmosfera tipic bulgakoviana,
dar si machiavellica, un potrivit prilej pentru ei de penibila
cabala a dezlantuirii sovinismului, extremismului si
separatismului maghiar. In niciun caz, prilej doar de
comemorare a celor trei secui carora li s-a ridicat monumentul
la care se aduna in fiecare an. In plus, ciudat lucru, din 1990
incoace, manifestarile de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, in
majoritatea lor, au loc in Ardeal, intr-o tara straina, in Romania,
nu, asa cum s-ar cuveni, in Ungaria. O fac, conform unor
scenarii abracadabrante, prin sfori trase din culise, intr-o
pornire programata de injosire a demnitatii romanesti, intr-o
rabufnire extremista a revizionismului, in numele
"nedreptatilor Trianonului�.
Urcand, intr-o intoarcere in memorie si in timp,
Golgota Neamului, inainte de a trece la unele aspecte
ale evenimentelor postdecembriste, sa intoarcem
pagina ingalbenita a istoriei, asa cum in documentele
vremii, sub trecerea grabita a timpului, ne sunt
prezentate. Vom apela, de data aceasta, la
"Monografia orasului Targu-Mures�, scrisa de
profesorul Traian Popa. Deschidem cartea la pagina
186 si citim: "Sirul mortilor romani, maltratati sau
executati, in Revolutia din 1848-1849, este nesfarsit.
Numai in Targu-Mures au fost omorati peste 100 de
romani. Secuii Iosif Jenei, Ludovic Szabo, Moise
Zajzon, Sigismund Kovacs, Kaszonyi etc. au
macelarit o multime de barbati din comunele: Hodac,
Ibanesti, Rusi (n.a. Rusii Munti), Morareni,
Dumbrava, Monor, Iclandul Mare si Mic, Sancraiul
de Mures, Sangerul de Campie, Petelea, etc.; alunga
femeile de pe la casele lor, le jefuiesc averile si le
duc vitele in Reghin si Targu-Mures, iar pamanturile
le impart intre ei. Peste 40 de comune din judetul
Mures si de pe Tarnave sunt mistuite de foc. Paguba
suferita de poporul roman din Ardeal, in cursul
Revolutiei din anii 1848-1849, este evaluata la
29.260.000 de florini.� La toate cele mai sus pomenite,
pagina istoriei consemneaza uciderea celor 40.000
de romani ardeleni, arderea si raderea de pe fata
pamantului a celor 300 de sate, manastiri si biserici
romanesti in acele dramatice evenimente ale vremii.
Urmeaza o epoca absolutista. "Secuii, electrizati
de planul lui Kossuth si a tovarasilor sai, urzesc, la
1851, o conspiratie (�), firele conjuratiei se intind
in toate straturile poporului din Secuime, unde era
incredintat cu organizarea conjuratiei Ioan T�r�k,
profesorul de religie de la Liceul Reformat, avand ca
tovarasi pe tanarul Carol Horvath, advocatul Mihail
Galfy, cumnatul sau. Conjuratia nu ramane in taina.
Politia din Bucuresti descopera firele si ii denunta
pe conjurati guvernului austriac, care detine pe Ioan
T�r�k, Carol Horv�th si Mihail Galfy si-i trimit in fata
Curtii martiale, care, la 11 octombrie 1853, ii judeca
la moarte prin streang. Pedeapsa se executa, la 10
martie 1854, pe campul de la marginea de rasarit a
targului de vite, unde cetatenii le ridica un monument,
la 27 iunie 1875�.
Astfel s-au petrecut lucrurile intr-o involburata
istorie. Aceasta-i si istoria monumentului, ridicat in
acel loc al Targu-Muresului, dupa ce, printr-o lege
administrativa, autoritatile austro-ungare transforma
scaunele secuiesti in judete. Este locul in care, de
fiecare data, in fiecare an, au loc manifestatiile
antiromanesti de care aminteam.
Pentru a ramane in acelasi context istoric al vremii,
vom apela si la prezentarea "aventurii secuiesti� de
la 1877, pe timpul razboiului romano-ruso-turc,
redata de profesorul Traian Popa in monografia
amintita. "Ungurii, inruditi cu turcii, agita pentru
intrarea Austro-Ungariei in razboi, alaturi de turci!�.
Numai ca politica oficiala nu vrea sa stie de
"agitatiile sentimentale ale catorva fruntasi unguri�
"Atunci, Gavril Ugron se decide sa-si organizeze, in
taina, o legiune secuiasca (n.a. din care faceau parte
si Orb�n Bal�zs si Nicolae Bartha) cu care sa
navaleasca in Moldova si sa zdrobeasca podul de
peste Siret, de la Adjud, si, prin aceasta, sa taie linia
de legatura a rusilor cu frontul si sa produca o
puternica panica in armatele romane si rusesti.
Pentru realizarea acestui plan, are nevoie de bani si
arme. Banii si munitiile le castiga din Anglia, iar
armele le cumpara de la Viena. (�) Planul legionarilor
era ca ei sa se adune, in haine civile, la Targul
din Bresc, din 1 octombrie, si aici se imbraca in haine
militare, se inarmeaza si primesc munitiile, apoi
pleaca spre Moldova. Cu cateva zile inainte de 1
octombrie, cand totul era pregatit, se descopar firele
conspiratiei: ministrul de externe rus, Gorciocov, pus
in curent cu pregatirea legiunii secuiesti, incuno
stiinteaza despre aceasta guvernul de la Viena si
Budapesta. (�) Guvernul din Viena si Budapesta face
investigatii si se descopar firele conspiratiei, munitii,
arme etc., si sunt detinuti o multime de intelectuali,
banuiti a fi amestecati in conspiratie. Tribunalul din
Targu-Mures delega cu cercetarea faptelor pe
judecatorul de instructie Iosif Hildebrand si pe
grefierul Nicolae Hincs. Acestia, la 6 octombrie 1877,
descopera in Brasov, la un palarier, 1.600 de palarii
militare (�). Dupa terminarea cercetarilor, la 9
octombrie, Lanckfi, fratii Gall si Gheorghe Bazsni sunt
adusi in inchisoarea din Targu-Mures. Curtea de Apel
din Targu-Mures, in sedinta din 25 octombrie 1877,
mentine in arest pe cei detinuti, iar Curtea de Casatie
din Budapesta, la 30 noiembrie 1877, ii pune pe toti in
libertate si incheie procesul. Astfel se incheie aventura
secuilor din 1877.� Doua conjuratii, cu scopuri
deosebite, distantate, si in timp si in idee, cu consecinte
dramatice, in primul caz, cu final in coada de peste,
cu iz de opereta, in cel de-al doilea.
Nu vom minimaliza, catusi de putin, o drama a
istoriei, cum nu vom intra in detalii, persifland o
"aventura secuiasca�, ci ne vom intoarce la ideea
abordata la inceputul acestor randuri ale editorialului,
azi, cand adeptii destructurarii Statului Roman,
national si unitar, dornici ai federalizarii Romaniei, intro
paranoia antiromaneasca, autonomista, fierb
margeaua marsurilor (pentru ei ale pretentiilor
funebre!) intr-un timp dorit de ei doar al fragmentelor
de adevar. De fiecare data, atunci cand ei se aduna la
pomenitul Monument al Secuilor Martiri, in momentele
de ratacire a unei iluzii prelungite intr-un demers fara
finalizare, isi varsa zgomotul si furia nu impotriva celor
care atunci i-au trimis pe cei trei secui la streang, deci
a austriecilor, ci impotriva romanilor majoritari in
aceasta Transilvanie romaneasca, eterna si
nedespartita�, contra celor opt milioane de romani!
Pacat ca, uneori, acea manifestare se deruleaza dupa
anumite scenarii de penibila telenovela, cu steaguri
ale Ungariei, cu drapele secuiesti (chiar si cu cele
arpadiene!), cu intonarea imnului Ungariei si a celui
secuiesc, insotite de sloganuri antiromanesti! Incat,
vazandu-i cum transforma toata acea furie nejustificata
in ura de multe ori, in oglinda murdara a prezentului,
abundand acele campanii antiromanesti, mizerabile,
nu poti sa nu te intrebi: ce ascund toate acestea?
Din pacate, atunci cand este vorba despre adevarul
istoric, cei in cauza grabnic pun batista pe tambal,
mereu amestecand notiunile victima si agresor. Nu
romanii sunt vinovati de moartea celor trei secui! Insa,
in cronica durerii noastre fiind scrisa cumplita drama
a romanilor ardeleni de pe timpul involburarilor de la
1848-1849, apoi din vremea Diktatului de la Viena din
30 august 1940, intorcand pagina durerii noastre, nu
putem sa nu intrebam: cine sunt cei care i-au ucis
atunci pe romanii ardeleni?
La marsul din martie 2013, pe strazile TarguMuresului au tropait membrii "Garzii Maghiare�, veniti
din Ungaria, organizatie cu o ideologie de tip fascist,
scoasa in afara legii, in anul 2008, continuatoarea
Partidului "Crucea cu sageti�, avandu-i nasi pe Vona
Gabor, liderul miscarii de dreapta "Jobbik�, si pe Lajos
F�r, fost ministru al Apararii din Ungaria! Ciudat!
"Garda Maghiara� scoate pui, prin secuime, pe pamant
romanesc, prin falanga din Transilvania, Garda fiind
"mamica� Plutonului Secuiesc "Wass Albert�, ai carui
membri jura credinta pe Sfanta Corona ungara. Cica
"Garda Secuiasca�, a carei inregistrare a fost respinsa
(totusi, ca idee si manifestare ea exista!), ar fi o
"Asociatie de Cultura si Traditii�. Trosc-pleosc! Am
auzit-o si pe asta! Cat de "culturala� poate fi ea, nu-i
dificil de intuit. Poate ca, azi-maine, vor declara pana
si indemnul la ura, la intoleranta si crima "Nincs
kegyelem!� ("Fara indurare!�), a lui D�cs� Csaba
(pseudonimul lui Daday Lor�nd), drept manifest� cultural!
Si sa nu te intrebi: ce se ascunde in spatele unor
manevre, chiar de culise de-ar fi ele, ale secuilorautonomi
sti?
Cum nu poti sa nu te intrebi: ce ascund actiunile
revizioniste din zona, ale Miscarii de Tineret 64 de
Comitate (HVIM), organizatie extremista, condusa de
Torocskay L�szlo, ale EMI (Tinerii Maghiari din
Transilvania), cu actiuni potrivnice Statului Roman,
manifestand cu steaguri straine si insemne fasciste
intr-un carusel al plasmuirilor si himerelor hungariste?
Istoria, scrisa de ei mereu doar cu cerneala rosie si
verde, consta in falsificarea adevarului, a unei realitati
prea evidente, o dovada ca ei, cei care ne vor un popor
roman mereu in rastignire, inca n-au priceput ca
"Ungaria n-a invatat nimic din greselile trecutului!�.
Ei doar putere demolatoare se vor, sperand intr-o
posibila uitare, din partea romanilor, a victimelor de
la 1848-1849, dar si a celor din 20 martie 1990, de la
Targu-Mures, a "spanzurarii� simbolice, de catre
pitaraul Csibi Barna, a lui Avram Iancu, Craisorul
Muntilor, simbol national. Ei sunt fericiti doar intr-o
regionalizare echivalenta cu Regiunea Autonoma
Maghiara, de factura stalinista si de trista amintire,
dornici sa traiasca izolati, nu impreuna cu romanii
majoritari in tara care-i si a lor, Romania! Anesteziati
de efectele unei istorii autonomist-separatiste, ei
prefera un Ardeal rupt din trupul tarii, sa traiasca in
Ungaria lui Horthy, pe care l-au slujit, si Wass Albert,
si Nyr� Jozef, si unii dintre inaintasii lor, pe care,
printr-o cosmetizare si un cult al personalitatii, vor
sa-i curete de pacate.
Context in care, despre secui fiind vorba, i-am
sfatui, pentru o mai reala si corecta cunoastere a
realitatii, sa parcurga, cu atentie, pagina de istorie.
Le amintim, in acest sens, acel discurs al baronului
dr. I. Fay, din sedinta in plen a Adunarii Deputatilor,
din 19 februarie 1920, condusa de istoricul Nicolae
Iorga. "Nu sunt maghiar, eu sunt secui!� � spunea
deputatul I. Fay, care nu agreea "lozincile de agitatie�
a spiritelor, militand pentru "sustinerea unitatii
statului roman� de catre secui. Un discurs realist,
urmat de aplauze prelungite, indelung repetate. In
acest climat tensionat de azi trebuie invocat si
Congresul Secuiesc de la Tusnad, din anul 1902, sub
patronajul guvernului de la Budapesta, cand cei
prezenti au declarat, cat se poate de clar: "Secuii nu
pot trai si prospera decat in stransa legatura cu
teritoriile romanesti de la rasaritul si sudul
Carpatilor.� Nu izolandu-se in enclave autonome! Bine
si folositor ar fi sa citeasca ei, secuii, si notele de
calatorie ale lui Nicolae Iorga, intitulate "Prin
Secuime�, publicate in cartea "Neamul romanesc din
Ardeal si Tara Ungureasca la 1906.� Carte cu o
concluzie trista: nu secuii, ci romanii sunt cei
deznationalizati! Un crud, dureros adevar! Ramanand
la acest capitol, le-am mai recomanda celor dispusi
sa semene vant si sa culeaga furtuna, care, din pacate,
nu fac nicio deosebire intre provincia Kosovo si
Ardeal, sa citeasca, cu atentie, cartea "Comoara dintrun
manuscris� a lui Ion Bozdog, preot, doctor in drept
canonic, fost profesor la Liceul "Al. Papiu Ilarian�
(azi Colegiul National) din Targu-Mures, dar si cartile
scrise de dr. Ioan Ranca, carti-document despre
situatia romanilor din Secuime, mereu aflati intr-o
deznationalizare fortata, carora li s-au luat, si limba,
si credinta. Apoi, dupa ce vor citi toate acestea sa le
auzim chiraitul autonomist!
Constatam ca, intre spusele, din 1920, ale baronului
dr. I. Fay, deputat in Parlamentul Romaniei, intre secuii
intalniti de marele istoric Nicolae Iorga in calatoria
lui, cu scop documentar, prin Secuime si cei de azi,
mereu incitati sa ceara imposibilul � autonomia
teritoriala a Tinutului Secuiesc, pe criterii etnice �,
diferenta-i de la cer la pamant. Din pacate!
Oare nu avem noi, romanii, motive temeinice sa
ne intrebam, spunandu-ne: destul, prea mult s-a
cedat?! Ce asteptam? Asteptam ca incendiul
antiromanesc sa cuprinda intreg Ardealul? Acum,
cand ei bat darabana unei regionalizari in beneficiul
propriu, nu al unui interes national, cand bat cu
pumnul in masa cerand autonomia asa-zisului Tinut
Secuiesc, cand, cum spunea poetul, "Zeii sunt acolo,
sus, / Dusmanii langa noi!�, noi, romanii majoritari,
cu hotar statornic in Ardeal, trebuie sa le amintim
mereu sa nu uite intreg amanuntul ca, oricum ar lua
ei lucrurile, oricate scenarii s-ar roti in capatana lor,
caracterul minoritar nu creeaza legitimitatea istorica.
Sa nu uite ei ca subminarea autoritatii Statului Roman
in zona constituie un atentat la siguranta nationala.
Sa nu uite aceste avangarzi ale Ungariei in Romania
ca suntem romani, ca suntem datori sa ne aparam,
impotriva tuturor agresiunilor si obrazniciilor, limba
si neamul! Iar noi, cei de acasa, nascuti pe glia
mosilor si stramosilor, in leaganul nasterii poporului
roman, nu avem dreptul sa facem pasul inapoi in fata
obrazniciei autonomiste, a pretentiilor absurde si a
privilegiilor etnice. Iar daca "pe-al nostru steag e scris
unire�, uniti sa fim!
