�Asadar, s-au implinit 24 de ani de la Revolutia din Decembrie 1989.
Ani de sperante si de asteptari � doar in parte implinite. Ani de
incercari si de fascinatii pentru o Fata Morgana a bunastarii � ce se
indeparteaza incontinuu. Ce am mai constatat? Ca au avut loc schimbari
de generatii, de mentalitati, migratii ale unor intregi comunitati, incat,
la ora actuala, in afara granitelor tarii traiesc circa 3 milioane de romani!
Aproape cat o tara de dimensiunea Albaniei! Incredibil! Apoi, in acest rastimp,
formele vechi de colonialism au fost inlocuite cu tot felul de monitorizari
ce lasa conceptul de suveranitate gol de continut. Individualismul
a devenit o filozofie de viata, multi romani refugiindu-se in lumi ireale.
Ceea ce ne ingrijoreaza este faptul ca ranile de dinainte de 1989 sau
cele de la Revolutie nu se cicatrizeaza. Din contra, fisurile, crevasele
din societate se adancesc. Pare ca un nor de ura si dezbinare acopera,
tot mai larg, o tara din care tot mai multi vor sa plece. Nu, in principal,
din motive economice.
Alegerile libere? Da, un castig al post-Revolutiei, un atribut al
democratiei. Dar ce folos! Doar ne amagim ca le dam puterea "alesilor�,
cand, de fapt, cei de afara o au si o exercita dupa cum le vine cheful.
Cheltuim degeaba bani si energie, iluzionandu-ne ca batalia electorala
va decide asupra destinului nostru. "Noua � spunea cineva � ne-a
ramas doar dreptul de a scoate din urna numele slugilor, nu altceva.�
Legile trebuie sa aiba musai girul� portilor straine, ca si marimea
lefurilor, a pensiilor, nimic nu trece de ochiul lor vigilent. In realitate,
ne-am vandut economia si independenta la ordinele cancelariilor
euroatlantice; suntem monitorizati de ani de zile, iar Schengenul este
sperietoarea cu care ne ameninta stapanii, titulatura compromisului
suprem. In acest context � al controlului strain � s-a inscris si recenta
misiune a FMI condusa de Andreea Schaechter, care a urmarit ce?
Masurile care trebuie luate pentru a se compensa veniturile pierdute
de stat prin amanarea cresterii accizei la carburanti, reducerea CAS
pentru firme cu 5 procente si neimpozitarea profitului reinvestit. Asta
dupa ce, nu demult, parlamentarii bastinasi s-au sculat cu noaptea in
cap si s-au imbulzit, spasiti, la un atasat diplomatic de peste Ocean,
pentru ca sa se scuze ca puterea legiuitoare nu i-a cerut permisiunea
de a legifera! Halal demnitate!
De altfel, apropo de demnitate, alt capitol la care� suferim. Dupa
Revolutie s-a "incetatenit� obiceiul � greu de imaginat prin alte tari �
ca Viktor Orban, premierul Ungariei, sa vina la Balvanios-Bai in timp
de vara sa faca politica. Acolo, intre brazi, s-a infiripat traditia unui
club de discutii la care erau invitati si politicieni din Romania. Traian
Basescu a devenit o persoana cu statut dublu � era si gazda, ca
presedinte al Romaniei, dar si participant la dezbateri intr-un
eveniment drapat doar cu insemnele statului ungar � steaguri, steme,
lozinci, limba de exprimare.
Pe parcurs, prezenta oficiala romaneasca la asa-zisa "Scoala de
Vara� a devenit tot mai palida, iar Viktor Orban, un fel de "stapan al
inelelor� pentru cateva zile. Dupa ce razboiul steagurilor a fost cu greu
stins, iata ca la editia de anul trecut, 2013, "Scoala de Vara� a devenit
catapulta pentru aruncarea in spatiul public al unor idei extrem de
periculoase pentru stabilitatea Romaniei. Caci, de la tema autonomiei
Tinutului Secuiesc, sleita pentru o noua dezbatere, Laszlo T�kes a
sarit direct pe harta Romaniei si a cerut premierului Ungariei instituirea
unui protektorat pentru Transilvania! Pentru generatii mai recente, rupte
de filonul educatiei istorice, termenul nu are semnificatia apasatoare
a Protektoratului Boemiei si Moraviei, infiintat de Germania nazista si
anuntat de Hitler la Castelul de la Praga, dupa sfasierea Ceho-Slovaciei,
in 1939. Ce facea presedintele Romaniei in timp ce ticaloasa cerere era
aplaudata de sute de maghiari, scoliti de vacanta? Dadea cu clopul de
pamant si dansa sarba cu ciobanii din Jina, oaspete neinvitat, dar
venit pe nepusa-masa la sarbatoarea din Marginimea Sibiului!
Intrebare: asta-i politicianul roman, asta-i demnitatea romaneasca?
Nimeni nu spune ca Romania nu are, ca tara membra a Uniunii
Europene, problemele ei, ca in fruntea ei nu s-au aflat (sunt si azi!)
oameni (prim-ministri, ministri, senatori, deputati etc.) care numai de
dragul tarii n-au avut insomnii. Dimpotriva, am avut parte de politicieni
de duzina, care, pentru a se mentine la putere, au calcat in picioare
pana si interesul national, demnitatea romanilor.
In plus, la 24 de ani de la Revolutie, in spatiul romanesc persista inca
ideile de razbunare, de ura? Recrudescenta acestor sentimente
demonstreaza ca Revolutia a fost si ea doar o revolta impotriva
trecutului, drumul urmat ulterior fiind, adesea, o cale mimetica, cu borduri
stabilite de altii. Mii de oameni si-au pierdut viata sau au fost raniti in
timpul Revolutiei din anul 1989. Au iesit in strada pentru a scapa de
subjugarea regimului comunist condus de Nicolae Ceausescu. Pentru
a trai liberi! Nu supusi, acum, strainilor! De atunci au trecut 24 de
ani, iar revolutionarii au ajuns doar o masa de manevra, care se
bucura de fiecare sfant scapat printre degete de politicieni. In
schimb, unii din liderii revolutionarilor s-au imbogatit peste noapte.
Din pacate, intr-o Europa ratacita in lumea globalizarii si a crizelor,
egoista si lipsita de mari lideri, o Romanie dezbinata si debusolata
ramane o prada facila.
Si mai e o problema. Cineva se intreba: "In Romania, de ce tot ce-i
bun se strica?� Si nu e vorba doar de padurile, de glia stramoseasca,
de tot ce dau identitate acestei tari, ci si de lucrurile ce tin de viata
zilnica. De ani buni observam ca mai toate marfurile sau serviciile care
stau bine ca raport intre calitate si pret dispar. Oamenii apuca sa devina
cumparatori fideli ai unui produs considerat avantajos, dar cand se
obisnuiesc mai mult cu el nu-l mai gasesc. Raspunsul. Pentru ca mediul
economic, mai precis cadrul fiscal, se schimba mereu. Din acest motiv,
cine vrea sa supravietuiasca trebuie sa dea in client pentru a-si
recupera taxele de protectie platite clasei politice, fiindca nu are cum
sa functioneze potrivit filosofiei capitaliste a diviziunii muncii � eu iti
fac servicii tie, tu mie.
� Ne oprim aici cu "exemplele�, desi ele sunt infinit mai multe, din
care rezulta ca, desi anii trec (au trecut, iata, 24 de ani de la Revolutie!),
ranile raman! O dovada o constituie si faptul ca statul roman trebuie sa
imprumute in acest an 65 de miliarde de lei, circa 14,5 miliarde de euro,
pentru a putea sa functioneze in parametrii proiectati de buget. Adica
sa plateasca salariile bugetarilor, pensiile, sa sustina programele
nationale de sanatate. Partea buna este totusi ca necesarul de
finantare al Romaniei este in scadere cu 7% fata de anul trecut si
reprezinta 9,8% din produsul intern brut (PIB), considera analistii bancii
austriece Erste. Spre comparatie, in anul 2013 statul s-a imprumutat de
70 de miliarde de lei, echivalentul a 11,2% din PIB.
� Dar mai e mult, inca, pana departe.
