Voi reda o amintire politica dureroasa, din timpul in care un partid
de suflet al tuturor romanilor din Transilvania � Partidul Unitatii
Nationale Romane (PUNR) � se afla la sfarsitul sau.
Creat de romani adevarati, in cuget si in simtire, din Ardeal, unii mai
sunt in viata, altii au trecut in vesnicie. Cinstire si memorie vesnica lor,
dar au fost si unii denigratori cu alte interese, nu din Ardeal, ci de pe
malurile Dambovitei, unde, in mod gresit, a fost stabilit sediul central,
de insi care au sapat la temelia PUNR si au reusit distrugerea partidului.
Dupa mine, sediul central al PUNR ar fi trebuit sa fie la Targu-Mures, in
mijloc de Transilvanie, aproape de Crisana, Maramures si Banat, unde
era inima si sufletul romanilor ardeleni adevarati. Conducerea a fost
in mana diferitelor persoane cu studii in domenii diverse si cu pareri
politice nu de putine ori in contradictie cu cele ale membrilor de partid.
Din pacate, dupa ce in toamna anului 1992, in urma alegerilor
parlamentare PUNR devenea a treia forta politica in parlamentul
Romaniei, cu 31 de deputati si 15 senatori (Muresul avand 4 deputati
si doi senatori!), singura urma ramasa mai este sigla partidului de la
intrarea in cladirea de pe strada Gheorghe Doja nr. 9, din Targu-Mures,
unde isi avea sediul, sigla pe care eu, personal, am batut-o in perete,
ca sa nu poata fi data jos de acolo niciodata. Noi, fostii peuneristi,
cand trecem pe acolo si vedem sigla, ne uitam cu nostalgie, cugetam
si ne intrebam: Oare, cine a gresit politic si istoric? Ma intreb ca fost
membru in Biroul Permanent al filialei Targu-Mures si, uneori, purtator
de cuvant. Imi amintesc de sedinta in care Becali a venit cu elicopterul,
sa fuzionam cu partidul lui, cu conditia sa ne pierdem sigla, ceea ce
era de neconceput, iar Gigi a plecat cum a venit.
PUNR a fost inghitit de conservatorii lui Felix Voiculescu, a venit la
Targu-Mures cu un senator si a tinut sedinta, la Salonul Alb de la
Continental, unde ne-a propus sa trecem cu totii la conservatori.
Discutii aprinse, opinii pentru pastrarea identitatii PUNR, expuse de
domnii Lazar Ladariu, Mircea Radu si regretatul Victor Suciu. Eu m-am
declarat impotriva trecerii la partidul lui Felix.
Mare pacat ca acest partid de suflet al romanilor, lovit din toate
partile, de la Ion Iliescu la Virgil Magureanu, tradat de Valeriu
Tabara, fostul lui presedinte, a disparut de pe esichierul politic! In
aceasta totala degringolada politica, a guvernantilor azi situati
atat de departe de interesul national, ce mare nevoie ar fi de Partidul
Unitatii Nationale Romane!
