"� Alegandu-te pre tine Domn in tara noastra, noi am vrut sa aratam
lumii aceea ce toata tara doreste: la legi noua, om nou. O, Doamne!
Mare si frumoasa iti este misiunea!�
M. KOGALNICEANU
Alexandru Ioan Cuza provenea dintr-o
familie de boieri moldoveni din tinutul
Falciului a carei prima atestare documentara
dateaza de la mijlocul secolului al XVII-lea.
Unchiul lui Al. .I. Cuza, vornicul Grigore Cuza,
a participat activ la Revolutia de la 1848 din
Moldova prezidand Adunarea de la hotelul
Petersburg din Iasi; Grigore Cuza a militat
puternic pentru unirea Principatelor. Al. I. Cuza
s-a nascut la 20 martie/10 aprilie 1820 la
Barlad. A invatat la Iasi in pensionul
francezului Victor Cuenin (la fel ca si
Kogalniceanu si Alecsandri), dupa care a
plecat la Paris pentru a-si trece examenul
de bacalaureat. La sfarsitul anului 1835 isi
trece examenul de bacalaureat in litere la
Sorbona, diploma sa fiind semnata de
Francois Guizot, ministrul instructiunii
publice. Se inscrie apoi la Facultatea de
Drept, pe care n-o termina fiind nevoit sa se
intoarca in tara. In toamna anului 1837, Cuza
intra in armata cu gradul de cadet; obtine o
"pasuire de la slujba de front� si pleaca din
nou la Paris pentru a-si continua studiile
juridice. La Paris cunoaste numerosi tineri
revolutionari din ambele principate,
insusindu-si ideile inaintate ale epocii. In
1840, Cuza isi da demisia din armata ocupand
functii importante in administratie si justitie.
In februarie 1842 il intalnim presedinte al
Judecatoriei Covurluiului, post corespunzator
pregatirii sale juridice, dar care
pentru cei 22 de ani ai sai reprezenta, totusi,
un lucru deosebit. Era unei stralucite cariere
publice, prin care, datorita calitatilor sale
remarcabile, se va face cunoscut si la
capatul careia il va astepta demnitatea cea
mai inalta in stat � domnia. La 30 aprilie/
14 mai 1844 s-a casatorit cu Elena Rosetti,
fiica postenicului Iordache si a Ecaterinei,
nascuta Sturdza. Femeie superioara, inzestrata
cu multe calitati, Elena (1825-1909) i-a
fost tot timpul o sotie devotata si iubitoare,
ramasa credincioasa amintirii sotului ei si
dupa moartea acestuia.
In decembrie 1843 Al. I. Cuza este numit
aga � sef al Politiei Moldovei. Al. I. Cuza
participa la Revolutia de la 1848 luand
cuvantul la adunarea de la hotelul Petersburg.
Considerat un element primejdios pentru
siguranta statului este arestat si trimis in exil
la sud de Dunare. A reusit sa evadeze si sa
se refugieze in Transilvania (unde participa
la Adunarea Nationala de la Blaj din 3/15-5/
17 mai 1848) si apoi in Bucovina. Dupa un
periplu pe la Viena, Paris si Constantinopol,
in iulie 1849 se reintoarce in patrie. Noul
domnitor Grigore Al. Ghica il numeste pe Cuza
vornic, apoi va ocupa pe rand functiile de
presedinte al Judecatoriei Covurlui, director
in Ministerul de Interne si parcalab de
Galati; in martie 1857 este reintegrat in
armata cu gradul de sublocotenent; in
aprilie 1857, in mod cu totul exceptional,
Cuza este ridicat de doua ori in grad,
devenind locotenent si capitan.
In mai 1857 Cuza este ridicat din nou in
grad, devenind maior. Toate aceste avansari
au fost facute de catre caimacanul Vogoride
pentru a-l atrage de partea sa. Cuza nu
intelege insa sa renunte la conceptiile sale
unioniste de dragul unor favoruri.
In 24 iunie/6 iulie 1857 demisioneaza din
functia de parcalab de Galati in semn de
protest fata de falsificarea alegerilor de
catre caimacanul N. Vogoride. Demisia lui
Cuza a avut un larg rasunet intern si
international si a contribuit in mod decisiv la
anularea alegerilor falsificate si la organizarea
de noi alegeri. In august 1858,
Al. I. Cuza este ridicat in rangul de comandant
adjunct al ostirii moldovenesti, pentru
ca in octombrie 1858 sa devina comandant
plin, facand parte din Consiliul administrativ
(guvernul) al Moldovei. In 5/17 ianuarie 1859
Adunarea electiva a Moldovei l-a ales ca
domnitor cu unanimitate de voturi; aceasta
unanimitate s-a datorat, in primul rand,
popularitatii lui Al. I. Cuza, calitatilor sale
personale, prestigiului de care se bucura in
randurile luptatorilor pentru unire. In
24 ianuarie/5 februarie 1859 Adunarea
electiva a Tarii Romanesti il alege ca
domnitor, tot in unanimitate, pe colonelul
Al. I. Cuza. Prin dubla alegere s-a infaptuit
unirea Principatelor si se incheia ceea ce
Ion Ghica denumea, intr-o telegrama din
24 ianuarie, drept "una dintre cele mai frumoase
pagini ale istoriei noastre�. Despre
marele barbat si om de stat Cuza, avem o
descriere foarte frumoasa a consulului general
al Belgiei la Bucuresti, Jacques Poumay.
"Domnitorul � scria consulul � in varsta de
doar 38 de ani, este inalt, zvelt, blond, cu
privire patrunzatoare; distins in manierele
sale, el poseda un fel de a fi original, placut
si serios in acelasi timp. Este un soldat
magnific, purtand cu gratie uniforma;
vorbeste italiana si franceza cu multa
acuratete. Om al ordinei, energic, a facut
asupra tuturor o excelenta impresie... Printul
Cuza este un barbat cum nu exista altul in
Principate, care vrea fericirea tarii sale. Hotarat,
fara exaltare insa, modest si dezinteresat,
chibzuieste cu intelepciune... Toata lumea este
de acord asupra calitatilor eminente cu care
este inzestrat noul domnitor�.
Aceste calitati Al. I. Cuza le-a pus in slujba
patriei si poporului din care facea parte. El
este domnul "unirii� dar si al reformelor. Cuza
a trecut rapid la unificarea armatei, a postei,
telegrafului, a agentiilor diplomatice, a
sistemului vamal. In 1860 se infiinteaza
Universitatea din Iasi, iar in 1864 Universitatea
din Bucuresti. Ulterior, se vor unifica serviciile
sanitare si de statistica, precum si arhivele.
Tot in timpul lui Cuza s-a adoptat un
regulament de navigatie, s-au promulgat legi
pentru constituirea cailor ferate, s-a organizat
corpul inginerilor civili, s-au luat masuri
pentru protejarea padurilor. Cele mai importante
reforme facute de catre Cuza au fost:
secularizarea averilor manastiresti, reforma
agrara, reforma invatamantului, Codul civil si
de procedura penala. In timpul lui Cuza s-au
infiintat atelierele pirotehnice din Bucuresti,
precum si Arsenalul armatei. In ansamblu,
domnia lui Al. I. Cuza (1859-1866) se inscrie
ca o epoca de profunde schimbari pe plan
economic, social, politic si cultural. Reformele
realizate in timpul "domnului Unirii� au
pus bazele organizatorice ale statului modern
roman si au deschis drum larg evolutiei
natiunii romane pe calea progresului economic
si social.
Impotriva lui Cuza s-a format cu timpul o
grupare politica prin apropierea liberalradicalilor
de conservatori. Aceasta grupare
este cunoscuta sub numele de monstruoasa
coalitie. Domnitorul a facut si unele greseli
politice indepartandu-se de un fidel sustinator
al sau Mihail Kogalniceanu, precum si
de generalii Ioan Emanuel Florescu si Sevel
Manu elemente capabile si fidele.
"Monstruoasa coalitie� a organizat
impotriva lui Cuza un complot politic. In
noaptea de 10/23 februarie 1866, un grup de
complotisti civili si militari au patruns in palatul
domnesc si l-au silit pe Cuza sa semneze actul
de abdicare. In 14/26 februarie 1866 Cuza
parasea pentru totdeauna teritoriul Romaniei
plecand in exil in strainatate. Dupa scurte
sederi la Paris si Viena, "domnul Unirii� se
stabileste la Heidelberg, in Germania. In 1870
este ales deputat de Mehedinti in Camera.
Desi stapanit in permanenta de dorul de casa,
Cuza refuza sa se intoarca in patrie pentru a
nu pune in pericol situatia statului prin
redesteptarea pasiunilor politice si a curentului
anticarlist. Cuza a murit la Heidelberg in
3/15 mai 1873 in varsta de numai 53 de ani.
Ramasitele sale pamantesti au fost aduse in
tara si inhumate la Ruginoasa, in prezenta a
mii de tarani veniti sa-si ia un ultim ramas
bun. In prezent, ramasitele pamantesti ale
domnitorului se afla la Biserica Trei Ierarhi
din Iasi, fiind mutate aici dupa Al Doilea
Razboi Mondial. In fata mormantului deschis,
Mihail Kogalniceanu a rostit un stralucit
discurs evocand marea personalitate a celui
disparut: ,,Alexandru Ioan Cuza - a spus el nu are nevoie de istoriograf, el singur si-a
scris istoria prin legi, prin actele cu care a
facut un stat, o societate alta decat aceea
ce s-a fost dat cand l-am proclamat domnitor�.
,,Nu gresalele lui l-au rasturnat ci
faptele cele mari�. Kogalniceanu a mai spus
"amintirea lui nu se va sterge din inimile
noastre si ale fiilor nostri�; "cat va avea tara
aceasta istorie, una dintre cele mai frumoase
pagini va fi aceea dedicata lui Alexandru
Ioan Cuza�. Acum, cand sarbatorim 155 de
ani de la Unirea Principatelor Romane,
sa-l avem in minte si in gand pe marele patriot
si luptator pentru unitate, pe domnul unirii,
Alexandru Ioan Cuza. El a ramas in istoria
noastra ca una dintre cele mai luminoase figuri.
