Coltul spiritual

Ceea ce va propun astazi ca subiect de gandire la aceasta rubrica
este, un moment liric cu Vasile Militaru:

Magarul si oglinda

"Un magar nerod si care cu vreo cativa ani in urma

Vietuise langa turma,
Cand era silit sa care

Pe spinare

Mii si sute de samare,
Nu stiu cum, prin ce�ntamplare

A ajuns

La coama tuns,

Cu pomada parfumata pururi uns;

A ajuns, in scurt, bogat

Si, -de necrezut, dar totusi lucru foarte-adevarat,
Invitat prin mari saloane

De boeri si de cucoane.

Dar magarul, indispus,

Ii privea pe toti, de sus,

Cautand mereu s�arate, cu�ndrasneli fara pereche,

Ca�i boer de vita veche,
De si gesturile-i toate, totdeauna de gust prost,

Spuneau lumii, pe de rost,

Ce fel de boer anume era el si cine-a fost.

Intr�o zi insa, magarul ingamfat si crai de ghinda,

S�a�ntalnit si c�o oglinda,

iar oglinda, indrazneata,

Numai drept stiind sa spuna, cica i-ar fi zis in fata:

- Ifosul iti e�n zadar,

Ca, oricat de mult te-ai crede

Si ti-ai pune pe vesminte aur si margaritar,

Cin�te-aude si te vede,

Altceva nu poate crede ca poti fi decat magar;

- Eu, magar? - racni magarul, napustindu-i-se�n glaf

Si, c�o singura copita, el facu oglinda praf.

�

- Ah, a suspinat oglinda, trecand dincolo de viata:

Adevarul, totdeauna doare, cand e spus in fata,

Si, oricat te stii pe lume ne�ntinat ca albii nuferi,

Omule, cand faci ca mine, pregateste-te sa suferi�.

Lasă un comentariu