Motto:
"Din teiul neuitarii inflorit
Inmiresmata ploaie mi se cerne,
Sa plangem cel Luceafar nemurit
Plecat in amitire, prea devreme��.
Ratacitor prin Caile Lactee
Spre stele ce se vad ori au apus,
O clipa s-a oprit din drum sa-mi steie
De vorba cu Maritul, colo sus.
Sa-i spuie cate multe il apasa,
Si ce bolnava-i lumea parasita,
Ce dor i-o fi de-acum de sfanta-i casa
De cel izvor, de iarba inverzita,
De fata ce i-a dat o sarutare
Facandu-i fericirea inmiita
De marea necuprinsa-n leganare,
De lacul din padurea adormita,
De viata lui traita in durere,
De cei strabuni din mituri care-l cheama,
De Doina noastra veche unsa-n miere,
De luncile-n florite fara seama.
Maritul il asculta, si il doare
Ca m-i l-a pus devreme-n vesnicie,
Porunci a dat din ceruri sa coboare
Si-n noi salas sa-si cate, vremi o mie.
