Viscolite vise albe

Cum sa tresarim infiorati

la primii fulgi de nea?

Tot mai indepartat dealul copilariei

Prin prapadul de ninsoare

si usoara cotropire a zapezii

chiotul din ce in ce mai stins

Lumina vesperala imi absoarbe pasii

Linu-i lin si iara lin

bate vantul catilin...

Ti-am promis ca te voi plimba

cu sania sub cetini ninse

Ce nu s-a intamplat

inca mai asteapta

Bucuria vremelnica urmeaza amintirea

coada de cometa a nazuintelor noastre

Timpul bezmetic, slalom prin(tre) destine

Linu-i lin si iara lin

bate vantul catilin...

Nu mai amana ziua ce va sa vina

De un sfert de secol ne cautam

si nu ne gasim ci ne risipim

Vorbele zornaie ca lantul de ocnas

Te-ai pierdut sfanta si naiva cantare

oricum n-ati plans si n-ati jucat

omatul tot mai sus s-a inaltat

Mai exista emotii

in afara interviurilor de angajare?

Linu-i lin si iara lin

bate vantul catilin...

Miracolele noptii inlunate se sting

isi flutura coamele caii albi in vazduh

Crengi de brad se leagana sub adieri

dirijeaza o necantata si necompusa melodie

in asteptarea cheii potrivite

Baietelul trage saniuta ingandurat

parca ar fi catelul ce adesea l-a desenat

Linu-i lin si iara lin

bate vantul catilin...

Cat de vie, de adevarata

in cadra alba a usii

Ai urmat alte cateva portaluri si arcade

si acum la capatul aleii sub bolti de ramuri

te pierzi umbra luminoasa pe zapada maculata

Cine se indeparteaza, eu sau faptura ta curata?

Lasă un comentariu