La 27 august 1991, cand in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau,
in fata sutelor de mii de frati basarabeni, rasunau cuvintele
Declaratiei de Independenta, in uralele multimii inaltandu-se spre cer,
urmasii dusilor si pierdutilor prin Siberiile de gheata, prin Kolama, Vorkuta
si Magadan, pana dincolo de Cercul Polar, stiau prea bine ca, doar in
acelasi alfabet al graiului, sub Tricolor, putem canta impreuna: "doar in
limba ta/ Poti rade singur/ Si doar in limba ta/ Te poti opri din plans.�
Atunci, cand, deasupra statuii lui Stefan cel Mare si Sfant, in dangat
de clopot prindea sa bata "ceasul de aur� � cum spunea poetul Ioan
Alexandru � si pentru fratii de dincolo de Prut, ofiliti de atata amar de
vreme de tristetea siluirii cuvintelor si a limbii romanesti, odata cu
schilodirea sufletelor si a constiintelor, suveranitatea si independenta
incepeau sa fie sinonime cu Tricolorul, cu grafia latina, cu limba de stat �
limba romana, cu imnul national. Atunci, un deputat in Parlamentul de
la Chisinau exclama: "Vom fi blestemati daca azi, noi, parlamentarii,
vom da gres! Pe noi ne vor judeca urmasii!�.
Timpul, de la acea zi de 27 august 1991, a trecut. Iar cand marea
nadejde incepea sa urce dealul, pentru fratii basarabeni, umilitii si
saracii de mangaiere, convinsi ca limba si alfabetul romanesc pot salva
neamul de la pieire, cazna Golgotei, din pacate, continua. Iar, cum scria
poeta Leonida Lari, "cu intrigi de omor in dosul stanii� continuau
tradarile cu samanta crimei. In umbra durerii, a doliului fratilor nostri,
niste mormoloci nervosi, rusofoni inraiti deschideau, din nou, cartea
durerii, uitand, in nemernicia lor, ca de-o bastina suntem toti romanii, ca
una-i si limba noastra, "de la Nistru pan� la Tisa�. Tragand, cu sadism, o
alta sarma ghimpata prin suferinta comuna a celor de dincoace si de
dincolo de Prut, rusofonii aveau sa ne ridice in gat o alta lacrima duruta,
tocmai pe mosia lui Stefan cel Mare si Sfant: nazbatia denumita "limba
moldoveneasca�, oficiala in stat. Fapt provocator, sfidator, arogant, ce
ma determina sa iau cuvantul in sedinta in plen a Camerei Deputatilor
din 20 decembrie 1994, cuprinzandu-mi gandurile in urmatoarea
alocutiune: "Indata dupa adoptarea Constitutiei Republicii Moldova,
este declarat un adevarat razboi impotriva limbii,
culturii si invatamantului in limba romana. Brusc, din
cele 76 de scoli romanesti si mixte din Tighina, Tiraspol,
Rabnita, cu peste 38.000 de elevi odinioara, instruirea
copiilor trebuie sa se faca in limba moldoveneasca
cu alfabet rusesc! Oameni cu demnitate si de mare
moralitate, printre care deputatul Valeriu Matei,
profesori, directori, parinti, protesteaza sub ploaia
huiduielilor si a umilirilor femeilor rusofone si a asazi
silor "veterani de razboi�. Nesupusii directori sunt
demisi, iar celor 1.500 de protestatari, inconjurati de
fortele Batalionului special "Nnestr�, li se striga in
fata, atat la Comitetul Executiv din Tighina, cat si la
Sovietul Suprem din Tiraspol: "Noi v-am rabdat patru
ani!�. Referirea era la grafia latina! Prin ordin al
presedintelui pseudoproclamatei republici � Igor
Smirnov �, Scoala nr.19 din Tighina devine gimnaziu
ruso-moldovenesc, este desfiintat Liceul de Arte
Plastice �Igor Vieru�. Pentru ca au sira spinarii
dreapta, directorul Nicolae Baciu si inspectorul
general, Ion Goncea, sunt demisi. Autorilor de
manuale li se cere sa schimbe titlul din �Literatura
romana� in �Literatura moldoveneasca�. Este refuzat
dialogul cu reprezentantii Comitetului de parinti,
plecati la Chisinau, la Comisia pentru Cultura si Stiinta
a Parlamentului. Colac peste pupaza, scolile din
Ciadar-Lunga, Taraclia, Comrat, Vulcanesti, Basarabeasca
duc lipsa de dascali, care pleaca, numai sa
nu aiba probleme cu autoritatile transnistrene.
Dupa aproape doua secole de tarism si jumatate de
veac de bolsevism, redesteptarea nationala a
romanilor din Basarabia este readusa in acelasi punct
de catre cei care au �pangarit barbar cuvantul�. �Ne
vor judeca urmasii!� � exclama, la 27 august 1991,
acel parlamentar. Nu numai urmasii! Pana si
neprietenii, generalul rus Lebed, acuza conducerea
Transnistriei, ca instigator fata de grafia latina,
acuzand-o ca ar "calca pe grebla�! Citez din articolul
colegului de breasla, Catalin Ciolan: �Printre oamenii
care pledeaza pentru grafia latina sunt pedagogi
distinsi... Ma intreb de ce invatamantul si cultura sunt
date pe mana unui doctor in drept colhoznic?
Discursurile sale despre avantajele limbii moldovenesti
si dezavantajele limbii romane provoaca rasul
omenilor. Copiii studiaza in grafie latina, deja in al
doilea an, iar el cauta nod in papura�. Pana una-alta,
atacurile impotriva romanilor se intetesc. Bulgarele
creste si, dupa spusa domnului Eminescu, iar �umple
omida cornii��! Asta spuneam la 20 decembrie 1994,
in sedinta in plen a Camerei Deputatilor.
Iar timpul a trecut, si de la acea zi de 27 august
1991, cand la Chisinau, in fata multimii, rasunau
cuvintele Declaratiei de Independenta, prin care
limba romana era declarata limba oficiala pe teritoriul
Republicii Moldova, si de la acea alocutiune, din 20
decembrie 1994, din sedinta in plen a Camerei
Deputatilor. Intre timp, in articolul 13 din Constitutia
Republicii Moldova si-a facut loc, hoteste, formularea
"limba moldoveneasca�, nu romana, drept limba
oficiala, limba de stat. A mai aparut si bizarul dictionar
moldo-roman al lui Vasile Stati, o gugumanie de tot
rasul. Iar peste toate acestea, ca sa mature impostura
si nefirescul, saptamana trecuta a venit valul deciziei
Curtii Constitutionale a Republicii Moldova, care a
decis ca limba oficiala, limba de stat a tarii este limba
romana! Limba noastra cea romana! Limba-tezaur
pretios, "depozit sacru lasat de generatiile trecute�,
pe care � spunea G. Baritiu � "se intemeiaza
nationalitatea�, "forta de coeziune a unui neam� (Ion
Bianu), "cea mai scumpa ereditate� (T. Cipariu), "cea
mai scumpa mostenire a stramosilor� (N. Iorga). Limba
romana trebuie sa fie acasa stapana! Si pe Dunare, si
pe Dambovita, si pe Mures, si pe Somes, si pe Cris, dar
si dincolo de Prut, pana la Nistru si dincolo! "Graiul
neamului� nostru stramosii niciodata nu l-au dat.
Imi amintesc, cu o reala mandrie, de acel moment in
care Vlad Filat, fostul premier al Republicii Moldova,
dupa victoria romanilor si infrangerea rusofonilor de
la Chisinau, in urma alegerilor anticipate din anul 2009,
participant la summit-ul organizat la Bucuresti, invitat
fiind, in limba engleza, sa ia cuvantul, acesta s-a
apropiat de microfon, spunand: "Permiteti-mi sa
vorbesc in limba mea materna � limba romana!�. Dupa
atata amar de vreme, un demnitar basarabean rostea,
tocmai ce spunea, in perioada interbelica, istoricul
Ioan Lupas, chemand, sub stindardul ASTREI, la o
"solidara munca a celor jertfelnici pentru cauza
culturii romanesti, a viitorului neamului nostru�. Noi
suntem � spunea istoricul � "sub semnul limbii, legii si
mosiei�. Limba-i suportul vietii neamului nostru,
candela dainuirii unui popor! Limba "ca un fagure de
miere� (M. Eminescu), spunea G. Baritiu, "e aevea,
proprietatea sfanta a unei natiuni�. Prin ea se
pastreaza mostenirea nationala "si fondul unei
natiuni� � spunea Petre Andrei. Pentru ca ea, limba
noastra, sa fie acasa stapana, au luptat
inaintemergatorii! "Ramaneti credinciosi neamului si
limbei voastre!� � ne indemna, luminator al cailor
noastre, Simion Barnutiu, indemn inaltator privind
limba dainuitoare sub cerul sub care ne-am nascut.
S-ar putea ca, atunci cand au deliberat si au decis
membrii Curtii Constitutionale de la Chisinau ca limba
romana sa fie limba de stat, oficiala, in teritoriile de
peste Prut, ei sa se fi gandit si la toate aceste
adevaruri incontestabile din fiinta unui neam. Poate
s-or fi gandit si la versurile poeziei "Limba noastra� a
lui Alexe Mateevici, nascut la 16 martie 1888, la
Capuseni, judetul Tighina, preotul militar mort, la 29
de ani, de tifos exantematic, pe frontul luptelor de la
Marasesti din vara anului 1917. Sa mai citim, o data, in
liniste, versurile acestui adevarat imn inchinat limbii
noastre: "Limba noastra-i o comoara/ In adancuri
infundata/ Un sirag de piatra rara/ Pe mosie revarsata.//
Limba noastra-i foc ce arde/ Intr-un neam, ce fara
veste/ S-a trezit din somn de moarte,/ Ca viteazul din
poveste.// Limba noastra-i numai cantec,/ Doina
dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri
negri, zari albastre.// Limba noastra-i graiul painii,/
Cand de vant se misca vara;/ In rostirea ei batranii/
Cu sudori sfintit-au tara.// Limba noastra-i frunza
verde,/ Zbuciumul din codrii vesnici,/ Nistrul lin, ce-n
valuri pierde/ Ai luceferilor sfesnici.// Limba noastra-i
vechi izvoade./ Povestiri din alte vremuri;/ Si cetindulensirate,/ Te-nfiori adanc si tremuri.// Limba noastra
ii aleasa/ Sa ridice slava-n ceruri,/ Sa ne spuie-n hram
si-acasa/ Vesnicele adevaruri.// Limba noastra-i limba
sfanta,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plang si care-o
canta/ Pe la vatra lor taranii.// Inviati-va, dar, graiul,/
Ruginit de multa vreme,/ Stergeti slinul, mucegaiul/ Al
uitarii-n care geme.// Strangeti piatra lucitoare/ Ce
din soare se aprinde/ Si-ti vedea in revarsare,/ Un
potop nou de cuvinte.// Nu veti plange-atunci
amarnic,/ Ca vi-i limba prea saraca,/ Si-ti vedea, cat ii
de darnic/ Graiul tarii noastre, draga.// Rasari-va o
comoara/ In adancuri infundata,/ Un sirag de piatra
rara/ Pe mosie revarsata.� Nu intamplator am redat,
integral, poezia celui care, in scurta-i viata de doar 29
de ani, traita sub un regim tarist, scolit doar in limba
stapanitorilor rus si sovietic, la Chisinau si Kiev, ne-a
lasat acest giuvaier, imn inchinat vesniciei limbii
noastre romanesti. "Limba romana o cunostea doar
din familie (...), s-a inscris voluntar in armata romana,
ca preot militar, jertfindu-se pentru Romania,
inchinand, in scurta lui viata, "Limbii romane cea mai
frumoasa oda din literatura noastra�. "Strangeti pietre
lucitoare�, ne indemna poetul, pentru "un potop nou
de cuvinte�, "Si-ti vedea cat ii de darnic/ Graiul tarii
nostre, draga�.
Probabil ca, atunci cand decidentii magistrati ai
Curtii Constitutionale din Chisinau au hotarat ca, de
acum inainte, limba de stat, oficiala, a Republicii
Moldova sa fie limba romana, s-au gandit si la versurile
lui Grigore Vieru, din poezia "In limba ta�, cu loc sigur
in orice antologie lirica a lumii: "In aceeasi limba/
Toata lumea plange,/ In aceeasi limba/ Rade un
pamant./ Ci doar in limba ta/ Durerea poti s-o mangai,/
Iar bucuria/ S-o preschimbi in cant.// In limba ta/ Ti-e
dor de mama,/ Si vinul e mai vin,/ Si pranzul e mai
pranz./ Si doar in limba ta/ Poti rade singur,/ Si doar in
limba ta/ Te poti opri din plans.// Iar cand nu poti/ Nici
plange si nici rade,/ Cand nu poti mangaia/ Si nici
canta,/ Cu-al tau pamant,/ Cu cerul tau in fata,/ Tu
taci atuncea/ Tot in limba ta�.
Limba, data impreuna cu laptele mamei, devine
steag pe campurile de batalie ale existentei noastre.
Ea ne da dainuire. Ea ne da vesnicie. "Eu nu ma las
de limba noastra,/ De limba noastra cea romana!� �
exclama fratele basarabean, poetul Petru Carare: "In
varf de cer far� de prihana,/ Ca neamul sa te tina minte,/
Te-am pus, spre a ne fi icoana,/ De-a pururi, scump si
sfant parinte.//...// De-ar fi cumva-n moment de ceata/
Sa fiu lovit de-o soarta stramba,/ Mai bine mut raman
o viata,/ Decat lipsit de-a noastra limba.// Cat timp in
lumea zgomotoasa/ Va fi suflare omeneasca,/ De-a
pururi sfanta si frumoasa/ Sa dainuiasca limba
noastra.// Sortita-n veci de-a nu apune,/ Cu-a sa rostire
dulce si maiastra,/ Mereu sub soare, mandra sa
rasune,/ Ca o cantare, vechea limba-a noastra.// Deci,
crezul meu, sub zarea-albastra,/ O vesnicie sa
ramana:/ Eu nu ma las de limba noastra,/ De limba
noastra cea romana!�. Nu putem sa nu alaturam
acestor ganduri inaltatoare versurile lui G.Sion, din
"Limba noastra�: "Mult e dulce si frumoasa/ Limba
ce-o vorbim,/ Alta limba armonioasa ca ea nu gasim�.
Cu gandul la fratii basarabeni, atat de incercati in
involburata istorie, am incredintat tiparului aceste
randuri, din suflet izvorate, despre limba dainuirii
noastre intru vesnicie. Deja, comunistii de la Chisinau,
furiosi, s-au si repezit sa sfasie cu coltii rautatii decizia
dreapta a Curtii Constitutionale. Numai sa nu uite ei
spusa romaneasca: "Nu mor caii cand vor cainii!�.
Chiar rusofoni de-ar fi ei!
