Ca in fiecare an, la chemarea prelung tanguitoare a clopotului
nadejdilor al Catedralei Reintregirii Neamului, in ziua eterna,
1 Decembrie, cu speranta lasata mostenire de inaintemergatori,
intretinuta de credinta in Dumnezeu, gandul romanilor de pretutindeni
s-a intors la Alba Iulia. O chemare a adancurilor, a intoarcerilor in
timp, a rasunat, inca o data, spre acel moment in care peste cuprinsul
unui pamant romanesc nadejdea urca dealul sperantelor unui intreg
neam. Si gandul, ca de fiecare data, s-a intors, acolo, la Alba Iulia,
la Mihai Viteazul, cel care "cu barda-i pana la cer�, a fost primul
unificator, implinind visul cel mare, la 1600, adunand in granitele
stravechi pamantul vechii Dacii Felix.
Iarasi si iarasi gandul s-a intors spre cei care cu sabia, mostenind
lancea lui Horea, cu bratul inarmat, prin timp au asezat o patrie
intreaga, dorita rotunda, mai presus de gloria personala aparand
credinta, legea strabuna si pamantul in Primul Razboi Mondial. Atunci,
si acolo unde se mai aud carele Iancului insotite de
fluierul lui, trecand prin istorie, sub tricolor
romanesc rasunau, ca un ecou, cuvintele avantate
ale unui cantec insufletitor - "Treceti, batalioane
romane, Carpatii!: �Nainte, �nainte, spre Marea
Unire,/Hotarul nedrept sa-l zdrobim,/Sa trecem
Carpatii, ne trebuie Ardealul,/De-ar fi sa ne-ngropam
de vii�. Atunci au vorbit armele pentru intoarcerea
tuturor pamanturilor romanesti in vechile hotare!
Atunci cand, in acel sfarsit de an 1918, s-au adunat
la un loc, intr-o singura tara, surorile Basarabia,
Bucovina, Transilvania! Si parca a mai rasunat, in
Ziua de 1 Decembrie, prin timp, glasul lui Toma Jalba,
venind de dincolo de Nistru: "Fratilor, nu ne lasati, nu
ne uitati. Iar daca ne veti uita, noi vom sapa malurile
Nistrului si vom indrepta apa dincolo de pamantul
nostru, caci mai bine sa-si schimbe raul mersul,
decat sa ramanem noi despartiti unii de altii!�.
Atunci, cand razboiul lung si sangeros, inceput,
pentru romani, din interese straine, s-a sfarsit, se
implinea acea "visare iubita a voievozilor nostri cei
mai viteji, a tuturor barbatilor nostri cei mari�. La
acel moment au visat, prin vreme, Mircea cel Batran,
Stefan cel Mare, Mihai cel Viteaz, care, pentru
implinirea unui ideal, era ucis pe Campul de la Turda.
Vis al neamului romanesc: Unirea intr-un singur stat
al tuturor romanilor! Si s-au mai auzit, spre noi venind,
inca o data, cuvintele lui Nicolae Iorga, acel "brad
batran� al inteligentei si intelepciunii romanesti: "Noi
am ramas! Ne-am intemeiat la rascrucea furtunilor
care bat aici din veac in veac si vor bate totdeauna
in aceste locuri de ispititor belsug si de trecere a
ostilor. Asa de putini intre asa de multi! Noi am
ramas! Apti pentru cea mai inalta civilizatie si siliti a
trai de la o bejenie la alta. Oricare altii s-ar fi risipit in
lume. Pentru mai putin se parasesc si cele mai dulci
patrii. Cu sabia in mana de straja la toate zarile. Iar
cand s-a frant, pentru o clipa, ca sa se lege din nou,
trainic, otelul, am intins brutalitatii arma subtire a
inteligentei noastre. Si, iata, suntem toti acasa!�.
Suntem aici! Suntem toti acasa! Urcand Golgota
Neamului, lumina din lumina cuvant de imbarbatare
s-a facut dupa noianul suferintelor si al lacrimilor
varsate pentru rotunda, implinita Terra Mater.
Atunci, cu 95 de ani in urma, la 27 martie 1918, Sfatul
Tarii declara Basarabia unita cu Romania "cu
hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea
Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de
Rusia�. Cu soarta hotarata, pentru totdeauna, a
"Unirii cu Mama sa Romania�! Prilej pentru a ne
reaminti ca, in acelasi an 1918, la 28 noiembrie,
Congresul General al Bucovinei hotara "Unirea,
neconditionata si pe vecie, a Bucovinei in vechile
hotare, pana la Ceremus, Colacin si Nistru, cu
Regatul Romaniei�. Pagini de istorie, de luminoasa
aducere aminte, intoarse, file aurite, in fata ochilor
nostri duminica trecuta.
Cu "cheile limbii in Cetate�, inca de la Ram si mai
de departe venind, parca mai actuale erau, duminica
trecuta, cuvintele-indemn ale lui Simion Barnutiu:
"Fost-am cu hunii, si nu ne-am facut huni, fost-am cu
avarii, si nu ne-am facut avari; fost-am cu bulgarii, si
nu ne-am facut bulgari, cu rusii, si nu ne-am facut
rusi; cu ungurii, si nu ne-am facut unguri; cu sasii, si
nu ne-am facut nemti (�) Nu ne-am ungurit, nu
ne-am rusit, nu ne-am nemtit, ci ne-am luptat pentru
pamantul si neamul nostru, ca sa vi le lasam voua,
dimpreuna cu limba noastra, ca si cerul sub care
ne-am nascut. Nu va nemtiti, nu va unguriti nici voi;
ramaneti credinciosi neamului si limbii voastre!�. Si
am ramas! Intr-o dezmortire a constiintelor, aceste
cuvinte de luare aminte se indreapta azi spre
neprietenii, cei cu gandul vrajmas, pagan, al
"redesenarii Europei�, Iude sensibile la cei 30 de arginti!
Cu dreptul istoric si dreptul de neam, despre care
Grigore Vieru spunea: "O, neamule, tu, / adunat
gramajoara, / ai putea sa incapi / intr-o singura
icoana�, romanii trec, de fiecare data, cum au
facut-o si in acest an, la 1 Decembrie, pe sub acel
arc de triumf de la intrarea in vechea Cazina, azi Sala
Unirii, de la Alba Iulia, citind acea inscriptie a vesniciei:
"In anul Domnului 1918, 1 Decembrie, in acest loc
s-a proclamat, pentru totdeauna si in mod irevocabil,
prin votul solemn si unanim al poporului, Unirea
Transilvaniei cu intreaga Daco-Romanie. Eterna sa fie
aducerea aminte a acestui act maret�. O Transilvanie
eterna si nedespartita de Romania, in trunchiul
vanjos al neamului, in acea "Romanie dodoloata�,
vazuta de Lucian Blaga. Romania intreaga, facuta,
la 1 Decembrie 1918, de acei pui de lei, privindu-ne
azi din orbita mormintelor, cu ochii subpamantului,
vesnice santinele la hotarele neamului, transmitandune, si de data aceasta, mesajul ca stat
national unitar inseamna ceva indestructibil, vesnic,
rotund pentru totdeauna!
Ca in fiecare an, in prima zi de Indrea, zi in care la
1918 s-a scris pagina nasterii Marii Uniri, Alba Iulia a
devenit capitala romanilor de pretutindeni. Din patru
zari, de la Bucuresti, Iasi, Braila, Constanta,
Miercurea Ciuc la Alba Iulia, Cluj-Napoca, Oradea,
Bacau, Arad, Timisoara, Targu-Mures, Chisinau
(30.000 de romani in Piata Marii Adunari Nationale,
unde, ca si la statuia lui Stefan cel Mare, s-a scandat
"Basarabia e Romania!�; "Romania, nu uita,
Basarabia-i a ta!�), adunati sub lacrimile bucuriei
inflorite, in ruga la Domnul, uniti, fii ai aceleiasi Patrii,
s-au prins in Hora cea mare a Unirii pentru totdeauna,
cu gandul la o alta realipire a partilor, furate prin
pactul Ribbentrop-Molotov, la intregul pamant, trup
romanesc!
Cu acest gand, al implinirii dorite, ne-am urat, la
cei 95 de ani, "La multi ani, Romania!�; "La multi ani,
romani de pretutindeni!�.
