Ar fi pacat dupa aproape un
sfert de veac de democratie
damboviteana, cand adevaratele
valori palesc in fata nonvalorilor
de tot felul, sa uitam de adevaratii
formatori de oameni, care si-au
facut pe deplin datoria pe altarul
profesiei de dascal.
Sunt multi, foarte multi dintre
acesti adevarati apostoli ai
neamului romanesc, care au dat
lumina in sufletele multor
generatii de tineri, care au format
caractere, au deschis calea spre
cunoastere si adevar, modeland
cu multa dragoste si mestesug
atatea minti luminate. Asistam
insa cu durere si multa intristare
cum unii se sting in tacere si
uitare si cred ca nu este drept sa
lasam ca umbrele si intunericul
sa se astearna atat de usor peste
o activitate meritorie a unor
fauritori de oameni.
Mi-am propus sa evoc sub
acest titlu in mai multe episoade
doar pe cativa din fostii mei
dascali sau fosti colegi si prieteni
care au servit cu cinste si daruire
in aceasta profesie nobila, invitand
si pe alti confrati de-ai mei
sa isi evoce invatatorii si
profesorii, sa nu lase ca cenusa
uitarii sa se aseze atat de usor
peste numele lor.
Am sa incep cu unul dintre
prietenii pe care l-am sarbatorit
de ziua Sfintei Maria Mari, de 15
august, cand a implinit frumoasa
varsta de 84 de ani. Se numeste
PETCA A. GAVRIL, copil de tarani
din localitatea Deleni, comuna
Ideciu de Jos, in conditiile grele
din timpul razboiului, a urmat
gimnaziul, Scoala Pedagogica,
apoi Facultatea de stiinte naturalegeografie
din cadrul Universitatii
"Victor Babes� din Cluj-Napoca.
A activat in mai multe scoli, in
comuna Petelea, Hodac si in
Reghin, indeplinind mai multi ani
si functia de inspector si director
scolar. A desfasurat in paralel si
alte activitati, contribuind la
infiintarea unor ansambluri artistice
ale elevilor sau ale satenilor
cu care a obtinut rezultate remarcabile.
A contribuit la infiintarea
unor biblioteci scolare si comunale
si la dotarea lor cu un fond
de carte insemnat. S-a ocupat de
organizarea unor drumetii si excursii
tematice pentru elevi. A fost
un fel de "nas�, botezand cinematograful
"Patria� din Reghin, care
era un obiectiv important si pretuit
de cetatenii orasului, acum fiind
inchis si lasat in paragina, si care
prin grija "vajnicilor� nostri conducatori
centrali si locali, care nu
au absolut nimic in comun cu
cultura romaneasca, este prevazut
sa fie transformat in curand intr-o
banala parcare de masini ce nu-si
mai gasesc locul decat in spatiul
cinematografului.
Bunul meu prieten, dascalul
Petca A. Gavril, a fost un om pretuit
si apreciat de cei ce se ocupau
mai de mult de activitatea de
instructie si educatie la nivelul
tarii, primind ca recompensa
"Medalia Muncii�, "Diplome de
Onoare� si titlul de "Profesor Emerit�.
Astazi, asemenea Diplome si Medalii
nu se mai ofera dascalilor, ci numai
unor potentati politici ce canta in
strunele puterii, unor non-valori sau
chiar unor tradatori de tara.
Profesorul Petca A. Gavril a fost
si este pretuit si apreciat de toti
fostii sai elevi, de colegi si de cei
care l-au cunoscut ca un adevarat
educator, un bun prieten si un
adevarat om.
Alaturi de prietenii si cunoscutii
tai, iti uram "LA MULTI ANI, GAVRILE!�
si iti multumim pentru prodigioasa
activitate pe taramul invatamantului
si culturii neamului romanesc.
