Festivalul Muzical International "In memoriam
Constantin Silvestri� are un program foarte bogat si
variat, desfasurat din doua in doua zile si chiar
consecutiv in weekend. Unul cu totul deosebit si
pentru mine in premiera absoluta, ca si pentru altii, a
fost cel cameral cu Ansamblul de Douasprezece
Violoncele "Napocelii�, cu singurul amendament ca
a fost prezentat mai mult in limba maghiara. Daca
solistii ar fi fost din Ungaria, am fi inteles, dar
conducatorul lor este clujean. Noroc de faptul ca
muzica nu are limba, iar programul de sala, desi
scump, este complex, de unde am aflat ca s-au
cantat, e drept, la unison si foarte profesionist,
Uvertura la opera "Tannhauser� de Wagner, Imn
pentru 12 violoncele, suita Carmen de Bizet, Melodie
de A. Rubinstein-D.Popper, Gavota in Re major op.23,
Cantec romanesc de M.Bruch (care s-a omis sa fie
prezentat), Rapsodie ungara de D. Popper, Georgia si
Gospels de H. Carlmichael, spectacol desfasurat fara
pauza. Alt concert, care l-a intrecut pe acesta, a fost
cel cameral de pian si vioara, sustinut de Viniciu
Moroianu, care mi s-a parut intr-o forma ideala ca
pianist, si Alexandru Gavrilovici, Elvetia. Totusi,
interpretarea lui Moroianu a fost una de exceptie,
interpretata perfect, nu fac discriminare doar pentru
faptul ca s-a cantat muzica romaneasca � Suita 1
pentru pian "Copii la joaca� op.3, nr.1: Soldatii de
plumb, Pastorala (Ciobanasul), Joc cu umbre, Sfantul
Niculae, De-a baba oarba, Mos Ene, De-a prinselea
de Constantin Silvestri, ca si Impresii din copilarie,
pentru vioara si pian, op.28 de George Enescu, inainte
de pauza, iar ulterior, de aceeasi compozitori,
Appasionato pentru pian, op.18, nr.5 si Sonata nr.2
pentru vioara si pian op.19, nr.3-2. Singurul regret e ca
publicul a fost in numar prea mic, in sala mare a
Palatului Culturii. Un public mai numeros, format in
mare parte de copii, a fost la alt gen de concert, cel
de jazz organizat de Radio Targu-Mures, la care
formatia, de asemenea de (3) tineri, a fost foarte buna,
initiatoarea proiectului, cum deduc din pasiunea ei
pentru jazz, prezenta in sala, a fost mai politicoasa
decat de obicei, mai putin prezentatoarea, cam
stangace, ca si programul de sala, care nu a cuprins
nicio informatie despre solisti, doar o reclama la postul
care a organizat concertul. Dar, din nou... conteaza
muzica. Fiindca mie personal nu mi-a placut in mod
deosebit acest gen, cum am mai precizat, sper ca au
inteles mai mult din el copiii din sala, desi mi s-au
parut adusi "cu japca�. Insa, in mare, se poate spune
ca sala mare a Palatului Culturii, care a implinit 100 de
ani, nu arata deloc acest lucru si nu uitam sa ne
bucuram de ea chiar si cand spatiul este ales si pentru
evenimente care nu se potrivesc, din lipsa de...
alternativa, cu acustica acestuia, personal, preferand
jazz-ul in spatii...libere.
