Cine va citi cele de mai jos sa mearga cel putin o data pe luna la slujba, la Biserica
Ortodoxa, si sa nu vorbeasca de rau pe nimeni. Lumea asta trecatoare nu are bucurie.
Aceasta de mai jos este bucurie. In anul 1989, am facut mai multe fagaduinte (mi-am
propus) sa merg in fiecare duminica la slujba, pe celelalte nu le mai spun, ca sa nu ma
laud mai mult. Dupa o pregatire mare, in luna aprilie �90, m-am impartasit, la Biserica
Ortodoxa "Sf. Nicolae�. Am simtit o miscare deosebita a impartasaniei, a inceput sa
radieze o mare bucurie din impartasanie. Dupa ce am inghitit am simtit in mine un cilindru
de bucurie mare timp de 1/2 sec., f 6 cm, 140 cm. Cam de 30 de ani nu m-am impartasit. In
29.04.90, m-am dus la Biserica Ortodoxa "Sf. Apostoli Petru si Pavel�. Aici am facut semnul
crucii cum trebuie (pana aici il faceam roata). Am simtit intepaturi, deshidratare si "tocarea�
muschilor in trup. Dupa disparitia acestora am vazut de doua ori in dreapta altarului doi
cilindri 1.2 m, f 0,3 m, de culoarea fumului, trecand unul pe langa altul, numai cat am
facut semnul crucii. Apoi de doua ori in stanga altarului, o lupta intre doua valuri de
culoarea fumului 1,2 m si h 0,8 m. Am vazut unghiul, eram incadrat in el, inclinatia era de
30�l laturilor de 10 m, grosimea laturilor de 10 cm, cu globule albe in interiorul laturilor. A
intrat un izvor de bucurie mare prin mana pana la inima, in jurul mainii am vazut trei lumini
sub forma de panglici de 2 x 0,5 cm, toate le-am vazut de doua ori, numai cat faceam
semnul crucii. Acasa am avut cel mai urat vis cu serpi. In 06.05.�90, la Biserica "Sf. Nicolae�,
de la inceputul pana aproape de sfarsitul slujbei a fost izvorul de bucurie si deschiderea
vazduhului de o suta metri. La 1/2 ora inainte de sfarsitul slujbei au fost mai puternice cele
de mai sus. Capul se misca (mai mult in minte). Toate obiectele se dadeau la o parte (mai
mult in minte) si fara frica sa merg la lupta, la razboi. Toate s-au intamplat cand faceam
semnul crucii. Dupa un timp am simtit cum iesea din mine ceva, dintii jucau marunt si se
dezlipeau mai greu si saliva nu mai aveam. In gat simteam o durere delimitata de forma
unei prune, 6 sec. In aceste 6 sec., acel ceva il simteam foarte puternic la mii de metri, dar
si infinit mai slab. Aveam amestecata tristete cu bucurie. Deodata, toate acestea au
disparut, apoi vibrand puternic tot trupul si trecand prin mine peste o mie de izvoare de
bucurii, cel mai mare izvor era cel care iesea de la piciorul stang, de la o buba. Am urmarit
un izvor de la degetul mare al piciorului stang pana la inima 3 sec., la fel si la piciorul
drept. Doamna Duicu, care canta, o auzeam ca la un stup de albine. Odata cu izvoarele de
mai sus apareau alte izvoare mult mai mari. Acestea erau ca o ramura in forma de fulgere,
nu circulau, erau aplicate si vibrau. Intrarea era pe la umarul drept la 40� la un interval de
3 sec., timp de 3 sec. Dupa 1/5 sec. pe unele trasee ale acestor izvoare apareau niste
sunete care circulau pe aceste trasee (trosnete, pocnete, rabufneli, fosnete, rasuflari,
fasait, eruptii etc.). Bucuria mai mare era atunci cand era fasaitul, dar si mai mare era
atunci cand se intrerupeau 1/10 sec., aceste sunete. Cam de 15 ori au aparut. Durata
celor de mai sus a fost de 80 sec., cat cantarea Doamnei. Tot timpul am avut in gand
"bateti si vi se va deschide...�. Daca acestea erau continuu nu aveam nevoie de hrana,
apa, somn si aer. Succes in razboiul nevazut si Doamne ajuta.
ION BOBAIANU, Targu-Jiu
(Articol publicitar)
