Odata, un om a plecat de-acasa intr-o calatorie mai lunga. A luat cu
el un magar si un catar si a pus toate bunurile si bagajele pe spatele
magarului. Desi calatorea de cele mai multe ori pe jos, cateodata se mai
suia in spinarea catarului, spre nemultumirea acestuia. Magarul isi purta
sarcina cu usurinta, deoarece era obisnuit cu poveri grele. Cand cei trei
calatori au inceput sa urce versantul unui munte abrupt, sarcina lui a
devenit din ce in ce mai grea, asa ca magarul nostru i-a cerut ajutor
tovarasului sau. I-a explicat ca era vorba doar de o bucata scurta din
drum, deoarece avea de gand sa preia din nou intreaga povara, odata
ce treceau de partea dificila. Catarul a refuzat sa-l ajute.
Nu dupa mult timp, magarul a incetinit pasul si s-a prabusit sub povara.
Omul vazand aceasta, a inceput sa-l bata fara mila, insa magarul era
atat de sleit de puteri, incat nu a mai putut sa se ridice. Nestiind ce
altceva sa faca, omul a inceput sa mute greutatea de pe spatele
neputincios de-acum, pe spatele celeilalte necuvantatoare. A lasat
magarul in locul in care cazuse, si-a luat catarul si a continuat calatoria.
Catarul, gemand sub povara, isi spunea acum: "Daca as fi fost dispus
sa ajut, doar un pic, pe saracul magar, as fi carat acum mult mai putin si
pe deasupra as fi calatorit cu un prieten alaturi��
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
