Mi-a venit randul a scrie celorlalti (cititorilor) despre Dumnezeu, iar
aceasta datorie fiecare crestin o intalneste in viata, caci uneori este
nevoie sa dam marturie pentru ceea ce socotim de pret, iar Insusi
Creatorul lumii, Dumnezeu, este Comoara cea mai de pret a crestinilor.
Multe sunt discutiile pe marginea acestui subiect si nu e usor de patruns
printr-un efort personal profunzimile vietii crestine, pentru ca lumea in
care traim sufera un proces de desacralizare tot mai accentuat, iar cand
zic efort personal ma refer la experienta rugaciunii, la participarea la
Sfintele Slujbe etc., lucruri nu tocmai usoare de indeplinit daca anturajul
meu este de alta natura decat cea duhovniceasca. Cu alte cuvinte, cum
sa ma intorc eu impotriva valului care vine puternic peste mine?
Daca ma opresc putin la valul lumii, adica tendinta societatii, din pacate
nu pot sa spun ca are o directie buna. As putea formula o posibila solutie:
cultura este prea putin promovata, valorile artei nu sunt atat de
atragatoare precum cancanurile, calitatea este inlocuita de cantitate
s.a.m.d. Insa aceasta solutie este doar efectul cauzei care este atat de
greu de depistat. Indraznesc sa spun care e cauza: lipsa lui Dumnezeu
din planurile noastre.
Biserica ne ofera o cale batatorita de inaintasi, dintre care nu putini au
fost sfinti, dupa cum ne arata calendarul. Se vorbeste de multe ori despre
voia lui Dumnezeu: asa a randuit Domnul sau asa a fost voia Sa. Acest
lucru intriga pe multi si ii face sa se gandeasca ca alegerile noastre, ale
oamenilor, nu au valoare in fata lui Dumnezeu, ca si-asa Dumnezeu face
planul Sau. Este adevarat, Dumnezeu are un plan, care se numeste si
iconomie divina � planul lui Dumnezeu cu privire la destinul creatiei si
omului (la modul general), dar in ortodoxie nu exista predestinare. Exista
doar prestiinta lui Dumnezeu. Se poate vorbi de predestinare doar in
sensul ca suntem predestinati sa ne mantuim, daca indeplinim poruncile
dumnezeiesti, dar putem foarte bine sa nu ne mantuim, si-L rugam pe
Hristos la fiecare Sfanta Liturghie sa ne fereasca de asta, sa ne daruiasca
raspuns bun la Infricosatoarea Judecata.
Asadar, eu pot sa fac orice doresc, insa precum drepturile atrag dupa
sine obligatiile, asa si orice fapta are o consecinta, buna sau rea, dupa
caz. As dori sa fac o analogie intre voia lui Dumnezeu si voia parintilor. A
cincea porunca spune: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine
sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant. Acesta este un proverb cu totul
adevarat, care intr-adevar se aplica. Caci parintii ne dau sfaturi din
experienta vietii lor, care e mai vasta decat experienta de viata a copiilor.
Dar Dumnezeu este Parintele nostru, care ne iubeste nemarginit de mult,
iar voia Sa, daca vreti, este expresia purtarii Sale de grija, este suita Sa de
sfaturi izvorate din experienta lui Dumnezeu � care este vesnicia. Duhul
Sfant nu poate gandi nimic mai putin decat dragoste, viata, fericire,
bunatate: daca este vorba de bunatate, Dumnezeu este Atotbunatatea,
daca este vorba de putere, Dumnezeu este Atotputernic, daca ne gandim
la stiinta, Dumnezeu este Atotstiutor.
Oare nu sunt frumoase lucrurile acestea? Din experienta vesniciei
Dumnezeu le-a faurit pe toate, si le-a facut sa fie bune si frumoase.
Dumnezeu este o Persoana prin excelenta. Dar la El toate se masoara pe
scara infinitului. Noi putem sa gustam din frumusetea naturii si suntem
invitatii Lui. In Simbolul de Credinta marturisim ca Dumnezeu este Atottiitor,
adica stapaneste toate. Noua ni se ofera sansa sa stapanim, sa imparatim
impreuna cu Iisus Hristos in minunata lume duhovniceasca, unde se afla
sfintii si Maica Domnului. Dumnezeu este Viata, si celor care ii urmeaza
(pe caile Bisericii) le adauga vietii lor spor de viata.
MARIUS FARCAS, student anul I, Facultatea de Teologie
"Andrei Saguna� Sibiu, membru LTCOR Mures
