In pragul anului nou bisericesc, azi, 14
septembrie, se sarbatoreste praznicul
imparatesc al Inaltarii Sfintei Cruci. Comemoram
in aceasta zi suferinta si sacrificiul
Mantuitorului pentru lume, de aceea este o
zi de sarbatoare sobra, cu post aspru,
indiferent in ce zi a saptamanii cade.
Traditia crestina spune ca ucenicii
Domnului, dupa moartea si invierea Sa,
au ingropat lemnul crucii stropit de
dumnezeiescul sange, la poalele Golgotei.
Dupa trei secole, in anul 326, imparateasa
Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a poruncit sa se faca sapaturi
in cetatea Ierusalimului spre cercetarea si innoirea sfintelor locuri si spre
cautarea Crucii Domnului. Trei cruci asemanatoare s-au descoperit
ingropate: cea a Mantuitorului si cele doua cruci ale talharilor rastigniti
odata cu El. Pentru a afla care este lemnul sfant, cele trei cruci au fost
apropiate de un trup mort, iar una dintre ele, Crucea Sfintita prin jertfa
Mantuitorului, s-a descoperit lumii prin minunea pe care a savarsit-o: la
apropierea ei, trupul mort a prins viata. Dupa acest semn minunat, fericitul
Macarie, patriarhul Ierusalimului, a inaltat Crucea spre inchinare,
binecuvantand poporul. De la aceasta data, lemnul Sfintei Cruci a fost
impartit in parti mici si trimis diferitelor biserici. Dar, ca "Puterea lui
Dumnezeu�, Crucea Domnului isi pastreaza in lume taina si lucrarea. Ea
ramane cel mai inalt Altar al celei mai inalte Jertfe.
Sfanta Cruce este unul din cele dintai simboluri crestine, reprezentand
marele mister al credintei: patima si moartea, prin rastignirea Domnului
Iisus Hristos. Prin cruce s-a omorat moartea, s-a dezlegat pacatul
stramosesc, ni s-a daruit Invierea si am redevenit fiii si mostenitorii lui
Dumnezeu. Crucea evoca nu numai un eveniment deosebit din istoria
mantuirii - jertfa rascumparatoare a lui Iisus Hristos -, ci ea recapituleaza
intreaga viata a Mantuitorului.
Sfanta Cruce este cinstita de Biserica Ortodoxa de inca trei ori pe an:
a treia duminica din Postul Mare, in 7 mai si la 1 august.
