Cultura si arta

Distribuie pe:

Cronica plastica

Originalele chei ale semnificatiilor

Privesc tablourile artistului Marcel Naste
cu o nedisimulata emotivitate, alternanta
intr-o invalmaseala a impresiilor intr-o lume a
realitatilor paralele, dar si a singuratatii si a
alienarii, si-mi vine, sincer sa fiu, foarte greu
sa-mi dau seama cum sa-mi limpezesc
impresiile in aceasta deruta personala, in fata
unui regal individual al esentelor artistice,
marturii ale talentului. Intuiesc doar acel intreg
ce semnifica perfectiunea, uneori atat de greu
de decodificat, mai ales pentru un nespecialist
in critica plastica.
Cu un ochi venind de departe, parca, ii
privesc pe Adam si Eva, aflati in veghea
judecatii Creatorului, a Parintelui Indurarilor,
cu senzatia aceea aparte ca se scruteaza cu o
oarecare, vizibila, stare a incordarii situate in
vecinatatea intolerantei, amplificata de sarpele
incitarii si de marul ademenirilor si al
pacatului, purtandu-ne printr-un spatiu
subpamantean, parca, si, totusi, prea
pamantean, dominat de relatia Dumnezeu-Om.
Prima senzatie a perceptiei de moment este
sa pui mana pe Biblie, Cartea Cartilor
intelepciunii, si sa mai parcurgi o data
momentul contrariant al celui de-al treilea cantat
al cocosului, urmat de lepadarea lui Petru de
Iisusul suferintelor, rastignit pe lemnul Crucii,
totusi intr-o maretie impunatoare a misterului.
N-as indrazni sa afirm ca, privind tablourile
lui Marcel Naste, de data aceasta ai putea avea
senzatia unei trairi intr-o atmosfera tonica,
linistita, datatoare de tihna si impacare
sufleteasca. Dimpotriva, o stranie compozitie �
si acesta-i un mare merit al artistului, al intuitiei
izvorand din talent si inspiratie � te duce cu
gandul spre semnificatii multiple, chiar la o
senzatie ca te afli sub apasarea unei sobrietati
convingatoare, ca atintirea privirilor care spre
tine se indreapta, urmarindu-te, nu-i nicidecum
o armonie calda, ci o stare, o traire rece, intr-o
perceptie contrastanta. Este un alt mare merit al
artistului. Situandu-se in zona interpretarilor care
provoaca acea comunicare prin amprenta
memoriei afective, prin finetea rublioviana a
degajarii impresiei recuperatoare, Marcel Naste
stapaneste, cu finete si talent, spectacolul nararii
prin decriptarea imaginii artistice.
Mimand doar un clasicism pictural, derutant
intentionat, pentru a parcurge mai usor
transfigurarea realitatii in contrastele luminii si
in asociatiile de idei, Marcel Naste face, din nou,
dovada, si prin aceasta noua expozitie, a
constiintei unui adevarat artist, pe deplin stapan
pe originalele chei ale semnificatiilor.
LAZAR LADARIU

GEORGE ROCA,
LA TARGU-MURES!

George Roca: - Am 60 de ani,
dar sufletul e colea... intre 20 si
30! De 26 de ani m-am stabilit
(fizic!) la Sydney, in Australia.
M-am nascut in Ardeal, la Huedin,
un orasel mititel de la poalele
Muntilor Apuseni. Acolo m-a dus
mama sa ma nasca, la bunici. Dupa
o luna, am avut parte de prima
"emigrare�, adica reintoarcerea
mamei si a "bebelusului� acasa,
la Oradea, unde ne astepta tata.
In orasul de pe Crisul Repede am
stat vreo douazeci de ani, dupa
care, atras de mirajul Bucurestiului,
m-am facut "capitalist�. In 1980 am
plecat definitiv din tara. Asa au
zis cei de la pasapoarte, dar va
spun sincer ca s-au inselat... Spiritual,
am fost tot timpul "acasa� in
Romania! Am parasit foarte greu
Romania, deoarece radacinile
erau puternice si greu de dizlocat.
Ajungand aici, in Australia, am dat
de o lume noua, necunoscuta mie
pana atunci, o lume mult mai
democratica decat cea de acasa,
dar destul de dificila pentru a te
acomoda. Noua limba, noua cultura,
greutatile materiale, lipsa
familiei, a rudelor, prietenilor, imi
faceau viata destul de grea la
inceput. Apoi, cu timpul, m-am
acomodat si am rezolvat multe
dintre probleme. M-am casatorit
tot cu o romanca, am un copil,
vorbim acasa romaneste (ca doar
romani suntem!), ne-am adunat,
am studiat, ne-am acomodat cu
noua tara si iata ca, vorba latinului:
"tempus fugit�, am ajuns in 2007....
Oana Stoica Mujea: - Care a fost
debutul dumneavoastra si cum a
fost primit de publicul din Romania?
- Au trecut aproape 40 zeci de ani
de-atunci. La inceput am lucrat ca
actor la Teatrul de Papusi din
Oradea, apoi am plecat la Bucuresti,
unde am urmat cursurile de trei ani
organizate de Ministerul Culturii si
Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica
(IATC). Am facut actorie,
si, in paralel, tehnica manuirii
papusilor pe mana si a marionetelor.
Mi-e drag sa-mi aduc aminte de acei
cativa ani care mi-au marcat viata
si mi-au conturat personalitatea (hai
sa-i zicem artistica!). Am avut
profesori minunati, care ne-au daruit
cu dragoste o bucatica din sufletul
lor: Zoe-Anghel Stanca la arta
actorului, Vasile Moisescu la vorbire
artistica, Ion Tobosaru la estetica,
Suzana Badian la miscare scenica,
Valentin Silvestru la istoria teatrului
s.a. Nu pot sa nu-i enumar si pe cei
cu care am facut "papuserie�: Iustin
Grad, Dorina Tanasescu, Brandusa
Zaita-Silvestru, actori-papusari
recunoscuti nu numai pe ecranele
Televiziunii romane, sau pe scena
Teatrului "Tandarica�, dar si in
strainatate, din Egipt pana in
Japonia, unde au predat sau au
performat aceasta minunata arta.
Dupa absolvire am dat un concurs
la Teatrul de Stat din Ploiesti, unde
am lucrat trei ani, dupa care am
abandonat scena din motive destul
de subiective. Nu ma pot lauda ca
am fost un actor foarte bun, dar
incercam sa imi fac meseria. De fapt,
marea pasiune a vietii mele a fost
regia de film. Pacat ca nu am putut
sa o realizez! Debutul? "Albinele�, o
minunata piesa in versuri de Valeriu
Anania. Publicul din Romania este
cel mai minunat public din lume!
Cred ca termenul de "aplauze furtunoase�
este specific doar publicului
cu suflet latin. Si apoi, daca depui
un pic de efort pe scena, publicul nostru
incepe sa bata din palme. La romani nu
prea se arunca cu rosii in artisti! (...)
- Ati editat doua reviste si ati scris
pentru nenumarate altele. Banuiesc
ca in activitatea dumneavoastra
jurnalistica ati intalnit multi tineri
care isi doreau sa inceapa o
"cariera� literara. Ce sanse au
tinerii secolului nostru sa se afirme?
- Am editat mai multe..., dar au dat
faliment, din lipsa de fonduri sau
poate din nepricepere administrativa.
La Olimpiada de la Sydney
am scos revista "Jurnal Olimpic�,
apoi am continuat pe internet, cu
reviste virtuale precum "Rexlibris�,
"Prolibris� si "Paradox�, toate
sucombate. Am fost cativa ani redactor
la o revista din Melbourne
("Romanul Australian�), apoi
redactor-sef la "Spirit Romanesc�
din Sydney, component al colectivelor
de redactie ale unor reviste
de cultura si literatura din
Romania ("Unu�, "Provincia�
"Corvina�), colaborator permanent
la revistele electronice: "Noi,
Nu!�, "Arcada�, "Clipa�... In
prezent, sunt redactor la revista
literara "AGERO� din Stuttgart,
Germania (http://www.agerostuttgart.
de).
OANA STOICA � MUJEA
(Fragment din interviul publicat
in "Observatorul�, Toronto,
Canada, 11 decembrie 2007)

Actorul, poetul, prozatorul si publicistul australian de origine
romana GEORGE ROCA se va afla la Targu-Mures, in ziua de 25
septembrie a.c., pentru a se intalni cu publicul, lansandu-si cea mai
recenta carte, alaturi de scriitorii Al.Florin Tene (Cluj-Napoca,
presedintele Ligii Scriitorilor de expresie romana de pretutindeni),
Mariana Cristescu si Lazar Ladariu, prezenti cu volumele: "Un ocean
de desert�, "Timpul iubirilor� si "In numele adevarului�, toate aparute
la editura "Nico�. Asupra evenimentului va vom tine la curent.

Carti noi

MARIANA
CRISTESCU "Timpul iubirilor�

"Acum, cand totul se naruie in jur, e
timpul jertfei de sine si al iubirilor
fundamentale. Calea e lunga si scara
inalta� � scrie Mariana Cristescu in cele
cateva cuvinte "In loc de prefata� la noua
ei carte, "Timpul iubirilor� (Editura "Nico�).
Un titlu � capcana, oarecum inselator,
intr-adevar, intr-un moment al existentei romanesti, in care, asa este,
"totul se naruie in jur� intr-un timp al "jertfei de sine�. De fapt, este o
vreme a implicarilor responsabile si necesar benefice prin dragoste de
meserie, inspiratie, stiinta selectarii momentelor si evenimentelor,
chemare, talent si inteligenta.
Mariana Cristescu le are pe toate. Ca scriitor si reporter de talent si
intuitie, prin scrisul sau, cu ochiul atent la realitate, adica la viata, cu
inteligenta, har si daruire, si prin noua ei carte � "Timpul iubirilor� �
dovedeste ca scrisul gazetariei zilnice poate fi si altceva decat acea
spusa argheziana potrivit careia ziarul si publicistica ar fi doar acea
"scanteie de o zi�.
Sub tutela cuvantului, a imperiului imaginar-creativ, imbinat cu cel real,
al trairii in griul zilnic, uneori din nevoia fundamentala nu doar a noutatii,
ci a adevarului, inainte de toate, autoarea asaza, de pilda, mizerabilele
atacuri dirijate impotriva preacucernicului parinte protopop Gheorghe
Nicolae Sincan, dupa un jalnic, penibil, prostesc si nedemn scenariu. In
aceeasi neliniste continua include "blestemul aurului de la Rosia
Montana�, cu interesele si sforariile din jurul ei in vesnicele tensiuni ale
prezentului. O tensiune personala implicata, total, in spatiul cunoasterii
publice a dinamicii realului.
Diferentierile de teme, abordate cu judecati favorabile si, uneori,
nefavorabile, se succed in paginile despre Inaltul Domn, de straja
Basarabiei � Mihai Eminescu, despre Nichita Stanescu, Armata Romana,
Radu Golban, Vida Gheza, despre "anonima nesemnata� sau vremea
cand bufonii devin eroi, despre Ceardasul care se joaca la Cotroceni, in
timp ce, in Transilvania, ungurii pregatesc un martie... autonomist, dar si
despre cei care isi uita istoria, mereu in valtoarea viforelor, si care risca
sa o retraiasca, din pacate.
Receptarea raportului dintre viata si literatura, cu inteligenta,
incisivitate, promptitudine si asumare, sinonimia cu responsabilitatea
cuvantului scris intr-o Galerie Gutenberg, in care noi, gazetarii, suntem
mereu in salopete de lucru, fac parte din acea estetica a receptarii,
cuprinzandu-i pe Tudor Vladimirescu, pe Nicolae Balcescu, Mihai
Viteazul, Aurel Vlaicu, dar si evenimentele dramatice de la Targu-Mures,
din martie 1990, istoria cea "ascunsa in beci�, craniile de cristal, trairea
in legenda.
Intr-o dinamica a semnificatiilor si a demersurilor tipologice se situeaza
acei romani pentru un Nobel: Mihail Diaconescu, Florentin Smarandache,
Mihai Prepelita, dar si umbrele slugarniciei Guvernului roman in fata
obrazniciilor autonomiste, peste care trece raza de aur a "Puntilor de
lumina intr-un veac cu noapte mare�.
Noua carte a Marianei Cristescu, "Timpul iubirilor�, in devalmasiile
unui timp prezent, reconfirma o reala personalitate in domeniu, cu
sentimentul deplin al clipei reimbogatite de acea necesara vocatie
salvatoare. Mai ales in ziua de azi, cand tot mai mult se adeveresc
cuvintele poetului Grigore Vieru: "Ca sa fii roman trebuie sa poti!�
LAZAR LADARIU

Lasă un comentariu