Dupa prima sa lucrare care poarta titlul
"Istoria unei jumatati de veac asa cum am trait-o�
aparuta in anul 2009, profesorul si fostul al
doilea director la Casa de copii din Miercurea
Nirajului timp de 7 ani (1959-1966), Vasile
Cristureanu, binecunoscut cititorilor cotidianului
"Cuvantul liber�, s-a incumetat sa
recidiveze cu cel de-al doilea volum de
povestiri din viata personala. Este vorba de
volumul aparut recent si care mi l-a oferit cu
generozitate ca fost elev al sau si al carei titlu
este sugestiv "Asa am trecut prin vremuri�.
Curiozitatea m-a determinat ca, in cateva ore,
sa parcurg cele 80 de pagini ale cartii, prilej cu
care mi-am adus aminte de anul cand, impreuna
cu regretatul meu coleg, Ioan Puiu, l-am
asteptat pe tanarul absolvent de Scoala
Pedagogica, de la Reghin, la gara din Miercurea
Nirajului si l-am insotit pana la institutia care
il astepta ca un tanar educator la clasele
de la "casa cu suflete gingase, lipsite de
caldura parinteasca.�
Ca si prima carte, cel de-al doilea volum, cu
titlul de mai sus, cuprinde capitolele "Lumina
lumii�, "Intrarea in societate�, "Aleea Carpati�,
"Plecarea la Scoala generala nr.17� si "Alte
intamplari care mi-au marcat viata�. Asadar,
este vorba despre o aducere aminte a multor
intamplari din viata autorului, incepand cu
primele clase primare din localitatea sa natala,
Sopteriu, intreruperea scolii in vederea
satisfacerii stagiului militar, intoarcerea la
continuarea scolii, ocuparea unor functii,
continuarea studiilor la universitatea clujeana,
promovarea in functii de raspundere la nivel raional, primirea de a indeplini functia de director la diferite scoli
muresene. Aici, subsemnatul are obligatia sa faca unele precizari, pentru ca profesorul Vasile Cristureanu era
cunoscut ca un bun administrator, unde era mai greu acolo era numit, este vorba de functia de director al unor
institutii de invatamant in constructie ori la cele unde se faceau renovari etc.
Din lecturarea volumului de fata, afirm cu toata taria ca ceea ce il caracterizeaza este veridicitatea relatarilor,
cu bucuriile, dar si cu neajunsurile unui copil de la tara, care prin eforturi sustinute, cu munca multa, si-a atins
scopul pentru care a luptat atatia ani.
Este o carte scrisa intr-un stil accesibil tuturor, iar redarea evenimentelor traite de autor de-a lungul atator
ani il fac pe cititor sa zoreasca ajungerea la sfarsitul lucrarii pentru a afla deznodamantul.
Ca fost discipol, asa cum imi scrie in dedicatie "primul meu elev pe care l-am cunoscut in perioada de
apostolat�, il felicit si ii doresc sa aiba viata lunga si sanatate sa ne mai ofere din amintirile traite.
