Diktatul fascist de la Viena

30 august 1940

Diktatul fascist de la Viena, din 30 august 1940, reprezinta cea mai
neagra pagina din istoria contemporana a poporului roman. In aceasta
zi de sfarsit de august a anului 1940, Romania a fost ciuntita grav,
teritorial si etnic, sub obladuirea celor doua aliate fasciste: Germania
si Italia. Acest lucru s-a realizat in imprejurari internationale deosebit
de grave. Dupa cum se stie, la 1 septembrie 1939 a inceput cel de-Al
Doilea Razboi Mondial, prin atacul Germaniei hitleriste asupra Poloniei.
Situatia Romaniei s-a agravat considerabil, ea ajungand intr-o stare
de izolare in ansamblul relatiilor politice europene si in imposibilitatea
de a rezista in fata agresorilor fascisti si revizionisti. In iunie 1940,
Franta, un aliat traditional al tarii noastre, capituleaza in fata lui Hitler.
Tot in aceasta luna se produce prima amputare teritoriala la adresa
tarii noastre: Basarabia, stravechi pamant romanesc, este cedata
URSS-ului in urma unui ultimatum. In aceste conditii cresc pretentiile
Ungariei horthyste fata de Romania, pretentii care s-au manifestat in
intreaga perioada interbelica. Romania cauta sa obtina sprijinul
Reichului hitlerist, insa acesta va duce o politica duplicitara. Hitler
insusi a folosit problema transilvana ca pe o moneda de schimb,
santajand atat Ungaria horthysta, cat si, in special, Romania.
La sfarsitul lunii iulie, dictatorul nazist a socotit ca sosise momentul
sa-si puna planurile in aplicare. El a adresat Regelui Carol al II-lea o
scrisoare pe un ton ultimativ in care ii cerea sa se incadreze definitiv in
linia de conduita a celui de-al treilea Reich si sa consimta la cedari
teritoriale fata de Ungaria horthysta. Avertismentul nu lasa nicio
putinta de indoiala in ceea ce priveste
intentiile agresive la adresa Romaniei din
partea Germaniei hitleriste. Ca urmare, sub
presiunea santajului cu o iminenta invazie
nazista, care ar fi dus la cotropirea si
dezbinarea tarii, guvernul roman a acceptat
inceperea unor convorbiri prealabile cu
Ungaria horthysta. Acestea s-au desfasurat
la Turnu Severin in zilele de 16, 19 si 24
august 1940, delegatia romana fiind
condusa de Valer Pop. Tratativele au esuat
datorita marilor si insistentelor pretentii ale
delegatiei ungare. De altfel, guvernul roman
acceptase convorbirile in ideea unui
schimb de populatie si nu a unor cedari
teritoriale. Acesta a fost momentul in care
Hitler a hotarat sa preia in mod direct
litigiul nejustificat ungaro-roman si sa-i
dea o asemenea rezolvare incat sa
deschida, fara lupta, accesul trupelor
germane spre Budapesta si Bucuresti, sa
subordoneze, din punct de vedere economic
si politic, cele doua tari intereselor de
viitor ale Germaniei, conform principiului
"Divide et impera�.
Guvernul roman a fost somat sa-si trimita
reprezentanti la Viena, la 29 august 1940,
avand depline puteri pentru "discutiile�
ce vor urma. O invitatie asemanatoare a
fost adresata si ministrului de externe al
Ungariei. La Viena, ministrii de externe ai
Germaniei si Italiei, Ribbentrop si Ciano,
s-au constituit, cu de la ei putere, intr-un
"arbitrar� si au cerut reprezentantilor tarii
noastre sa accepte "arbitrajul� guvernelor
german si italian, amenintand ca, in caz
contrar, Romania va deveni obiectul unei
agresiuni armate, va fi invadata si "stearsa
de pe harta Europei�. Seful delegatiei
romane a fost ministrul de Externe, Mihail
Manoilescu, secondat de Valer Pop.
Incercarile delegatiei romane de a-i
convinge pe Ribbentrop si Ciano sa
accepte desfasurarea unor tratative
romano-ungare au ramas fara rezultat.
Geamantanele diplomatice cu harti si
documente au ramas nedeschise. In
raportul telefonic transmis guvernului la 29
august 1940, seful delegatiei romane arata:
"Totul apare ca o piesa scrisa dinainte, in care
nici o singura vorba, nici un singur cuvant nu
se poate schimba.� In noaptea de 29/30
august a fost convocat la Bucuresti un
Consiliu de Coroana pentru a discuta situatia
grava in care se afla tara. In timpul dezbaterilor,
guvernul roman a primit o nota telefonica
ultimativa din partea lui von Ribbentrop in care
acesta avertiza, in numele Reichului hitlerist,
ca Germania isi declina orice fel de
"raspundere� daca Romania nu accepta
imediat si neconditionat "arbitrajul� germanoitalian.
Urmare a acestei grave amenintari si
primejdii la adresa tarii, clasele conducatoare
au hotarat in final sa accepte "arbitrajul�
statelor fasciste ca unica alternativa atunci
viabila la mentinerea Romaniei ca entitate
politica de sine-statatoare.
In acest fel, la 30 august 1940, in Palatul
Belvedere din Viena, se semna odiosul diktat,
"protocol� al tragediei poporului roman. O
suprafata de 42.243 km2 cu o populatie de
aproximativ 2.600.000 de locuitori a fost smulsa
din trupul sfant al tarii spre a fi instrainata
dominatiei crude si nemiloase a Ungariei lui
Horthy. Raportandu-ne la situatia statistica din
1 ianuarie 1940 rezulta ca 50,2% din populatia
teritoriului cedat o formau romanii si numai
37,1% erau secui sau maghiari. Sase judete
din cate numarau atunci Transilvania si
Banatul au fost instrainate in intregimea lor Ciuc, Maramures, Nasaud, Satu Mare, Salaj,
Somes, iar alte sapte judete au fost
dezmembrate - Bihor, Cluj, Mures, Odorhei, Trei
Scaune, Tarnava Mica si Tarnava Mare. In
conditiile in care Romania trebuia sa aleaga
intre salvarea fiintei politice a statului si
disparitia lui, Consiliul de Coroana intrunit
pentru a doua oara in noaptea de 30 spre 31
august 1940 a acceptat Diktatul fascist de la
Viena. Ca si in cazul primei sedinte din
noaptea precedenta, marii oameni politici si
de cultura: Nicolae Iorga, C.I.C. Bratianu, Iuliu
Maniu, Gheorghe Bratianu, Silviu Dragomir,
Victor Iamandi s.a. s-au pronuntat impotriva
acceptarii diktatului fascist. Iuliu Maniu a spus:
"Transilvania si eu cu dansa suntem categoric
dezlipirii de Romania si contra impartirii ei. Noi
nu putem admite sa ni se rapeasca nici cea
mai mica bucata din pamantul stramosesc al
patriei�. Oamenii politici romani au considerat
ca acceptarea diktatului si cedarea unei parti
din nord-vestul tarii reprezinta o solutie
vremelnica si ca, mai tarziu, in conditii
internationale favorabile, poporul roman va
putea sa-si refaca unitatea sa statala. Statul
roman trebuia sa se mentina ca atare in pofida
cesiunilor teritoriale. La fel, Armata romana
trebuia sa-si mentina capacitatea de lupta
intacta, in vederea unui eventual razboi de
reintregire nationala.
Vestea celor petrecute la Viena a strabatut
ca un fulger intreaga tara, umpland de
indignare pe toti cetatenii. Chiar in ziua de 30
august 1940, locuitorii Clujului au iesit in
strada, demonstrand impotriva odiosului
diktat. In Bucuresti, mii de oameni, muncitori,
functionari, studenti, s-au adunat in Piata
Universitatii, la statuia lui Mihai Viteazul. Aici
a avut loc un miting, la care cei prezenti,
exprimand indignarea intregului popor, au
condamnat hotararea samavolnica a celor
doua mari puteri fasciste, cerand anularea.
Manifestatii similare au avut loc la Arad, Sibiu,
Timisoara, Oradea, Alba Iulia, Iasi, Constanta,
Turda etc. Marile demonstratii impotriva
diktatului de la Viena nu au putut sa impiedice
ocuparea vremelnica a teritoriului national.
In acel moment greu pentru destinele tarii
sale, poporul roman s-a gasit singur fara
niciun sprijin din afara, parasit de toate
puterile Europei.
Despre situatia romanilor din nord-vestul
tarii, care timp de patru ani, 1940-1944, au stat
sub ocupatie straina, se pot scrie mii de tomuri.
Horthystii au ucis mii de oameni nevinovati,
au daramat biserici, scoli, manastiri, au
expulzat mii de romani, s-au dedat la batjocuri
si cruzimi de neinchipuit. La Ip, Traznea,
Muresenii de Campie, s.a. au fost comise
crime de neimaginat pentru secolul al XX-lea.
Numerosi romani au fost trimisi in detasamente de munca fortata, fiind supusi unui
regim de exterminare. Terorii horthyste i-a
cazut victima si comunitatea evreiasca
care a fost decimata. Romanii ardeleni,
insa, nu au cedat. La inceputurile lui
septembrie 1940 s-a constituit Comunitatea
nationala a romanilor din teritoriile rapite
prin actul de la Viena, condusa de Emil
Hatiegan. De asemenea, la Bucuresti, se
constituie Asociatia "Pro Transilvania� si
Caminul "Avram Iancu� al refugiatilor
ardeleni. Timpul a trecut, insa, si la 25
octombrie 1944 brava si viteaza Armata
romana a reusit sa elibereze de sub
dominatia hitleristo-horthysta ultima palma
de pamant romanesc, orasele Carei si Satu
Mare. Prin acest act istoric se anulau
prevederile odiosului diktat fascist de la
Viena din 30 august 1940.
Epilogul arbitrajului de la Viena a fost
tragic pentru participanti, arata Mihail
Manoilescu, intr-un text scris in 1947: "Ca
intr-o melodrama de gust invechit, dar plina
de deznodaminte drepte, toti cei vinovati
de mutilarea Transilvaniei si-au primit o
cumplita pedeapsa. Hitler s-a prabusit sub
ruinele Reichului sau; Mussolini a fost
impuscat ca un fugar la o margine de drum;
Ribbentrop a sfarsit la spanzuratoare; Ciano
la stalp sub gloantele poruncite de bunicul
copiilor lui; Teleky s-a sinucis cand nemtii
l-au descoperit ca ii trada; Csaky a murit in
conditii stranii la doua luni dupa funestul
arbitraj, iar Bardossi, ministrul ungur de la
Bucuresti, devenit in urma prim-ministru, a
fost executat in 1946. Transilvania noastra
e vrajita�.
Pe toti i-a ajuns blestemul bietului si
zbuciumatului popor roman! La 73 de ani
de la odiosul diktat fascist trebuie sa ne
gandim cu piosenie la toti martirii
neamului romanesc care au luptat, au
suferit si au murit pentru tara aceasta cu
nume sfant: Romania.

Lasă un comentariu