Patria imi este Limba ce o vorbesc
pe care am supt-o de la mama
cu ochii blanzi
ca Miorita.
Cand imi aplec urechea de sanul pamantului
aud lucrand Mesterul Manole
ce, inca, modeleaza tara
pe care o numim
Limba Romana.
De bat la portile cerului
si iau o cana de lut
cu apa
simt sufletul izvoarelor
din adancurile muntilor
acolo unde inimile raman
pe oale de Horez.
De iau in palme un bulgare
din marginea campului unde zarea a ingenunchiat
lutul imi seamana.
Poate-s oasele strabunilor mei
ceva din inteleptul suflet respirand
in conturul masurat.
Ma simt ruda cu acest bulgare cuminte
si-l pipai simtindu-i respiratia
in acea dimineata nerabdatoare cand bobul de grau plesneste in lutul
cu straluciri solare.
Cand mananc painea, urca pana la mine
neamurile noastre toate,
seva intelepciunii
adusa pana la noi
de limba ce o vorbesc.
Patria imi este Limba Romana
in ea bobul de grau
germineaza
verbele poemelor eminesciene.
