INTELEPCIUNEA LIMBII ROMANE

Patria imi este Limba ce o vorbesc

pe care am supt-o de la mama

cu ochii blanzi

ca Miorita.

Cand imi aplec urechea de sanul pamantului

aud lucrand Mesterul Manole

ce, inca, modeleaza tara

pe care o numim

Limba Romana.

De bat la portile cerului

si iau o cana de lut

cu apa

simt sufletul izvoarelor

din adancurile muntilor

acolo unde inimile raman

pe oale de Horez.

De iau in palme un bulgare

din marginea campului unde zarea a ingenunchiat

lutul imi seamana.

Poate-s oasele strabunilor mei

ceva din inteleptul suflet respirand

in conturul masurat.

Ma simt ruda cu acest bulgare cuminte

si-l pipai simtindu-i respiratia

in acea dimineata nerabdatoare cand bobul de grau plesneste in lutul

cu straluciri solare.

Cand mananc painea, urca pana la mine

neamurile noastre toate,

seva intelepciunii

adusa pana la noi

de limba ce o vorbesc.

Patria imi este Limba Romana

in ea bobul de grau

germineaza

verbele poemelor eminesciene.

Lasă un comentariu