partea I-a
Motto: "Nu ne-o face de rusine niciodat al nost� pamant,
Nici in vremea care vine, nici in ceea de demult��
Intrebati-va mereu Cine suntem?
Pentru ca de aici ni se trag toate
cele si bune si rele pe care le-am
patimit din inceputul inceputurilor
si pana astazi. Din totdeauna noi
ne-am stiut asezati aici, in umbra
unor codrii nesfarsiti, de-o parte si
de alta a Istrului, pe dealurile de la
poala Carpatilor, pe nesfarsitele
campii din nordul Marii Negre si
cele ale Tisei si inca mult dincolo de
dunga zarii, acolo de unde soarele
rasare si apune la nesfarsit.
In cuibarul vietuirii stra-strastramo
sii nostri au fost FetiiFrumosi care s-au luptat de-adevara
telea cu zmeii si balaurii asa
cum ii sim noi din povestile care
ne- au vrajit copilaria.Urma trecerii
lor prin vreme o gasim pe valea
Darjovului, , la Bugiulesti, la
Racovita, unde ne-au lasat primele
bucati de piatra cioplita si aschii
de os folosite atunci la vanatoare.
Mai apoi, cand neamurile s-au
adunat in ginti, dupa ce au descoperit
focul, arcul cu sageti, roata
olarului, cand au domesticit primele
animale si s-au apucat de a
face agricultura, ei s-au asezat
pentru totdeauna pe aceste
frumoase si roditoare dealuri si
campii, inmultindu-se in timp.
Capatand curaj si putere si-au
tot latit mosia insemnand-o pentru
vesnicie cu vetrele lor de statornicie,
cu vasele decorate de
mainile lor dibace, iar mai tarziu,
cand au deprins si arta prelucrarii
metalelor, au ramas sa umple cu
istorie neintrerupta aceste locuri.
In mii de ani torsi din caierul vremii,
strabunii ne-au lasat in boabe de
timp frumosul muncii lor la Boian,
la Cris, la Turdas, la Hamangia, dar
mai ales la Cucuteni, iar acum
peste 6000 de ani, inaintea tuturor
si-au incifrat gandurile in semne
doar de ei stiute lasate mostenire
viitorimii la Tartaria.
Tot urcand si coborand cu turmele
lor nenumarate dealuri si munti, in
scurgerea vremii au ajuns pana la
capatul lumii,de-atunci punand
stalpi de neam si tara prin acele
locuri de unde nu s-au mai intors,
ramanand vesniciti in urmasii lor
prin franturi de limba, port, obiceiuri,
datini, care ne uimesc si astazi
prin asemanarea cu ale noastre.
Dar cum s-au numit vechii
locuitori ai acestor pamanturi
cuprinse la de la Marea Mediterana
la sud, la Marea Baltica si Scandinavia
la nord, spre est pana la Marea
Caspica si Muntii Urali, iar spre
vest pana spre Carpatii Padurosi.
Primele izvoare scrise ii numeau
PELASGI. Grecii i-au numit, mai ales
pe cei de la nord de Dunare,
HIPERBOREENI, iar italienii DACI.
Bastinasii, stramosii nostri, isi
ziceau TRACI, DACI, GETI, MOESI,
CARPI si inca aproape alte 100 de
nume de neamuri dupa cum, si unde
erau asezati [ardelenii-APULI,
moldovenii-CARPI, dobrogenii �
SCITI, oltenii � BURI, oseni �
AGATARSI, maramuresenii �
COSTOBOCI , etc, etc.] ,toti impreuna
considerandu-se ca facand
parte din acelasi mare popor si o
singura natiune.
Se credeau a fi nemuritori pentru
ca asa i-a invatat intaiul si cel mai
mare zeu al lor de-atunci,
ZALMOXIS, nume dat de tata
care era dac, ori GHEBELEIZIS,
nume dat de mama lui, care era din
starpe grecoaica. Nascut in Dacia,
scolit de cel mai mare filozof al
acelor timpuri, Pitagora, care l-a
invatat tot ceea ce stia si el despre
viata si lume. Apoi, Hristosul nostru
cel dintai ne-a invatat la randu-i sa
fim drepti si cinstiti, viteji,
neinfricati, sa nu ne temem de
moarte, sa facem totul cu iubire
fiindca numai asa sufletul nostru se
va nemuri pentru vesnicie. Cand a
plecat de la noi sa se alature zeilor
din ceruri, ZALMOXIS s-a risipit in
ape, in pamannt, in aer, dandu-le
putere din puterile lui cele nesfarsite ,
ca de aici cel slab si te-mator sa-si ia
cu incredere tarie pentru
brat, inima si minte, atunci cand el si
tara aceasta va in mare nevoie.
(va urma)
