Sunt momente cand pierzi sensul simplu al vietii, iar
scrisul te ajuta sa-ti regasesti echilibrul! Este in
cuvinte o intelepciune si o frumusete, o putere si ele sunt ale
noastre fiindca in ele suntem noi.�
Poate din acea anuntata si necesara nevoie de echilibru,
poate pentru a pastra si mentine acel "sens al vietii�, lua Ion
Vlasiu, la 30 octombrie 1966, hotararea de a scrie "Cartea de
toate zilele unui an�. "Incerc sa fac un jurnal � preciza atunci �
care sa oglindeasca un an, un an intreg. Ma obsedeaza
dimensiunea epica a vietii, continuitatea cu accent in prezent.�
Nevoia de timp, tocmai pentru a lupta cu� timpul, intr-un
prezent se raporta, dupa cum preciza autorul, la acea
"dimensiune epica a vietii� intr-un prezent al continuitatii,
venind, prin timp, de la momentul "plecarii din sat� pana la
cel al intoarcerii, pentru a se apleca cu dragoste, cu inima, cu
ochiul deschis al revenirii la izvoare asupra meleagurilor
nasterii, ale ivirii pe lume si ale copilariei. Se intorcea, in acel
an 1966, la gandul scrierii unui jurnal, "Cartea de toate zilele
unui an�, intr-un demers paralel cu citirea unor carti, care au
starnit mare interes in momentul aparitiei lor, precum "Craii
de Curtea Veche� (Mateiu Caragiale), "Dacii� (Hadrian
Daicoviciu), "Sarbatoarea de neuitat� (Ernest Hemingway),
"Regele moare� (Eugen Ionescu), "Moartea la Venetia�
(Thomas Man), "Pagini noi� (Octavian Goga), aplecat si pe
scrierile lui Plutarh si Montaigne, Vasile Voiculescu, Esenin,
Villon, Apolinaire. Amanunt care poate spune mult si multe,
poate chiar totul, despre formatia intelectuala a unui sculptor,
pictor, scriitor!
La implinirea celor 105 ani de la nasterea lui Ion Vlasiu, cel
care l-a cunoscut pe Brancusi, credem ca sunt necesare macar
cateva jaloane edificatoare, spre luare aminte si neuitare a
cioplitorului in lemn, sculptorului, pictorului si scriitorului care
ne-a lasat mostenire o opera insotita de un mesaj demn de
urmat pentru generatiile viitoare. Debuteaza, in anul 1930, la
Cluj, cu cartea "O lume noua�, poezii scrise intre 1923-1924,
publicand, apoi, in anul 1937, in Franta, romanul autobiografic
"Am plecat din sat�, premiat, in 1939, de Academia Romana.
Urmeaza, apoi, "Drum spre oameni� (1962), "O singura iubire�
(1965), "Cartea de toate zilele� (1984), "In
spatiu si timp� (1970-1987, patru volume),
"Chipuri si masti� (1994), precum si romanul
inedit, scris in 1943, "Corabia cu fluturi�. Editor,
in anul 1933, al revistei "Herald�, participa
la actiunile din Tara Oasului, organizate de
Institutul Social � Dimitrie Gusti, face calatorii
la Praga, Belgrad, Budapesta, Zagreb, Venetia,
Milano, Paris, este profesor la Academia de
Arte Frumoase, refugiat, in anul 1940, dupa
ce nordul Ardealului a fost dat Ungariei
horthyste, in urma Diktatului de la Viena, redactorsef al revistei "Arta� a Uniunii Artistilor
Plastici, doctor Honoris Causa la Cluj,
"Cetatean de Onoare� al Targu-Muresului.
Participa la expozitiile de la Targu-Mures
(1932), Cluj, Bucuresti, Timisoara, Brasov
(1933-1977), la Paris, Varsovia, Atena.
Personalitatilor culturii romanesti � Mihai
Eminescu, Octavian Goga, Ilarie Chendi,
Zaharia Boiu, George Boldea le-a dedicat
monumente, spre neuitare, a inaltat grupurile
statuare Ion Creanga (Bucuresti), Horea,
Closca si Crisan (Cluj-Napoca), Monumentul
"Unirii� (Blaj - 1975), obeliscul "Aurel Vlaicu
(la Aeroportul din Vidrasau, 1976), precum si
bustul lui Eminescu de la Ludus.
Referindu-se la sensul artei, Ion Vlasiu
preciza: "� Mi se parea ca inteleg sensul ultim
al artei. Nu simteam nevoia sa gasesc o
definitie scurta, ca altadata. Sensul ceva mai
larg decat cuvintele era ca un rau mare, in
care curgeau toate celelalte, intalnindu-si apele
tulburi ca sa-si gaseasca limpezimea (�) Nu
cumva rostul artei este acela de a da vietii si a
patra dimensiune in spatiu si in timp? Adica
speranta� Incercam sa inteleg ce pierde viata
in transpunere si ce castiga in opera.
Intrebarea veche mi-o pusesem inca in stupina
la Ogra, cand pregateam intaia mea expozitie
(�). Trebuie sa-ti gasesti drumul tau, adica
un stil in care sa se inscrie organic atitudinea
fata de viata, din care sa rezulte echilibrul
maiestriei, expresia, frumusetea (�). A trebuit
sa ma indepartez de tara, ca sa-i vad frumusetea
si adevarul� ("O singura iubire�,
Editura pentru Literatura, 1965).
"Poezia � scria Ion Vlasiu � e genul marilor
visari, loc de plecari si intoarceri, pe mari
distante, cu cat mai mari, cu atat mai
frumoase�, argumentandu-si sustinerea cu
versurile: "Si vor veni inspumati, / Albi cai
din legendele marii, / Caii vazduhului, / Caii
departarii. / Steaua mea / Galbena, in ceata
ascunsa, / Iesind in larg, / Mai bine s-o vedea.�
Despre sculptorul, pictorul si scriitorul Ion
Vlasiu au scris, prin timp, personalitati
marcante ale culturii romanesti, opera lui fiind
elogiata, apreciata pe masura valorii si a
mesajului artistic. "� Domnul Ion Vlasiu
cultiva viziunea frageda, decorativa (�) a
iconografiei populare, din care scoate
minunate compozitii, care uneori par icoane
pe sticla sau fresce vii din biserici de tara�
("Revista Fundatiilor, august 1942�); "Ramas
inca sub farmecul spovedaniei sale din �Am
plecat din sat� (�), in pictura ce ne izbeste
sunt coloritul si desenul, inspirate de
primitivismul icoanelor pe sticla. Vlasiu se
pricepe insa sa prelucreze in chip personal
un motiv imprumutat din arta populara. Totusi,
preferinta noastra merge, in primul rand, la
sculptura� (prof. G. Oprescu, "Universul�, 2
februarie 1942); "In luna februarie a fost
deschisa, in una din salile Dallas, expozitia
sculptorului si pictorului Vlasiu (�) Busturile
lui Horea, Closca si Crisan par a fi tot atatea
colturi de stanci pravalite de pe inaltimile
Muntilor Apuseni si in asupra tensiune a
trasaturilor lor, deopotriva cu a sculptorului
care se reprezinta pe sine, intr-un impresionant
autoportret, energii mult incercate isi
striga vointa lor de viata�� (Tudor Vianu,
"Revista romana�, 1 martie 1942); "Dincolo de
semnificatiile de ideologie simbolica ale epocii,
dincolo de talazurile dramei umane
contemporane, domnul Vlasiu merge spre
adancirea talcurilor mute si esentiale, pentru ca
aceasta sculptura de neobisnuit talent sa se
poata inchega tot mai organic� (N. ArgintescuAmza, "Bis�, 23 ianuarie 1944); "Sculptor, pictor
si scriitor, redactand, cu temeinica pricepere, si
cronici de arta sau studii de estetica privind arta
populara � Ion Vlasiu, intrat in constiinta publica,
in special ca sculptor, s-a straduit mereu sa lege
arta culta de izvoarele populare. In acest sens,
el poate fi situat � fireste, cu diferentierile si chiar
opozitiile cuvenite, de marea linie: Brancusi �
Paciurea � Anghel � Ladea, in sculptura, si pe
linia Ghiata � Stefan Dumitrescu � Tuculescu,
in pictura.� (Petru Comarnescu, "Tribuna�, 6
aprilie 1967); "O arta izvorata din constiinta estetica
(�) cu radacini adanci in viziunea proprie despre
lume si viata a oamenilor acestor pamanturi (�)
Sa nu uitam ca, in al patrulea deceniu al acestui
veac, cand Paciurea se stingea, Ion Vlasiu era
dintre cei care constituiau samburele viitoarei
dezvoltari a artei romanesti statuare: inovatorii,
in acest domeniu, se numeau Romul Ladea,
Milita Patrascu, Mac Constantinescu, Ion Grigore
Popovici.� (Ion Frunzetti).
Sa ne intoarcem la inceputul acestor randuri,
la "Cartea de toate zilele�, la locurile muresene
si la oamenii pe care i-a iubit si i-a intalnit,
consateni, prieteni. Ogra, dupa cum reiese din
fila de jurnal din 22 august 1967, era locul acela
al "intoarcerii� mereu la izvoare, situata, in
scrierile lui Ion Vlasiu, ca motivatie afectiva, in
aproprierea Lechintei si a Somostelnicului.
Despre Lascudul "vazut seara�, scriitorul Vlasiu
scria: "pare foarte pustiu, tacut, nici cainii nu
latra�. Iar despre Targu-Mures, la 9 septembrie
1967, noteaza in jurnal: "In Targu-Mures, ca si
in Cluj, pot umbla zile intregi pe strazi, fara sa
intalnesc un cunoscut. Cunoscuti imi sunt
artistii (nu toti), si ei nu se plimba.� In schimb,
in acea rama aurita a nostalgiei, a memoriei
afective a locurilor, Ion Vlasiu asaza Bistra si
imprejurimile, alaturi de prietenii lui buni Pavel
Tornea, marele oboist, si profesorul de istorie
Iosif Puscas. "Bistra � scrie Ion Vlasiu � s-a
invaluit in nori cenusii, bate vantul, e frig. Se
pregateste de toamna. Intai isi va pune un fular
rosu-purpuriu. Atunci eu voi pleca.� La 7
octombrie 1967, aflandu-se la Bucuresti, cu
gandul la soarele Ardealului, scria: "Acum,
Bistra imi pare departe tare, si Ogra, si Lechinta,
si Subpadure, si Mura Mare, totusi o lume (�)
Triste sunt aceste sate, privite de departe, si
frumoase in pustietatea lor, in singuratatea lor.�
Ar fi nedrept, si pe deplin un gest pagubos, daca
am trece peste o insemnarea uluitoare. "Acum
27 de ani � isi amintea Ion Vlasiu � la Paris am
scris: �O icoana de la Nicula are mai multa
evlavie decat un tablou de Rafael��.
Ganduri la cei 105 ani, impliniti in acest 2013,
de la nasterea sculptorului, pictorului si
scriitorului, din pacate, ca si alti merituosi
inaintemergatori, prea repede si nemeritat dat
uitarii ingrate de urmasi datori, care ar trebui
sa-si respecte inaintasii care au pus temelii
trainice edificiului, reliefului cultural romanesc.
Ion Vlasiu a fost unul dintre acesti merituosi
inaintemergatori prin apropierea de sevele
pamantului prin puterea eterna a gliei!
P.S. In urma comemorarii sculptorului,
pictorului, scriitorului Ion Vlasiu, vlastar al
meleagurilor noastre muresene, am primit din
partea fiicei, doamna Ioana Vlasiu, urmatoarele
randuri: "Stimate Domnule Ladariu, tin sa va
multumesc, in mod special, pentru atentia
deosebita pe care ati acordat-o evenimentelor
legate de comemorarea lui Ion Vlasiu, la care,
din pacate, nu am putut participa. Cu cele mai
bune ganduri, Ioana Vlasiu.� Doamna Ioana
Vlasiu, noi, urmasii, cei inca traitori, avem o
datorie sacra fata de merituosii inaintemergatori
care au lasat marturii durabile pentru dainuirea
noastra romaneasca!
