Au trecut 132 de ani de la nasterea lui George Enescu,
cel care a deschis muzicii culte romanesti portile
universalitatii.
Stralucita lui viata a inceput la 19 august (stil nou) 1881,
in satul Liveni, de langa Dorohoi, si s-a sfarsit dureros
intr-un hotel din Paris, la 4 mai 1955. Enescu a fost singurul
copil al invatatorului Costache Enescu si al Mariei, care
au supravietuit din cei sase copii ai familiei.
Parintii sai i-au asigurat o ingrijire deosebita si copilaria
lui s-a petrecut sub vraja florilor, trilurilor pasarilor, a
cantecelor lautarilor si a viorii tatalui sau. La aceste izvoare
fermecate si-a format copilul Enescu sensibilitatea pentru
armoniile sonore. Acest copil-minune a fost dus de parintii
sai, in 1888, la Conservatorul din Viena, dupa sfatul
profesorului iesean Eduard Caudella.
A urmat apoi Conservatorul de muzica din Paris, in anii
1893-1899, pe care l-a absolvit in mod stralucit. Enescu s-a
afirmat de timpuriu cu "Poema romana� (1897) si cele doua
"Rapsodii romane� (1900-1901) si alte creatii, devenind si
un celebru violonist.
Marile succese creatoare si interpretative i-au adus si
mari venituri, incat a putut institui, in 1912, Premiul de
compozitie G. Enescu, destinat sustinerii morale si materiale
a tinerelor talente muzicale romanesti, pentru crearea unei
viguroase scoli muzicale romanesti. In anii Primului Razboi
Mondial, Enescu a ramas in tara si a alinat cu vioara sa
durerile ranitilor din spitale, dand si multe concerte in Iasi
si in alte orase pentru ajutorarea invalizilor si a copiilor
orfani de razboi.
In 1917, Enescu a incropit o valoroasa orchestra simfonica
in Iasi, iar in 1920 a pus bazele societatii Compozitorilor Romani.
Inzestrat cu o memorie muzicala formidabila, Enescu a
devenit un foarte mare erudit al muzicii, compunand in mai
toate genurile si formele muzicale (Poema romana, 5 simfonii,
trei sonate, Suita sateasca, oratoriul, Strigoii, poemul Vox
maris, Lieduri pe versuri de Clement Marot si Eminescu,
concerte de coarde etc.). Cea mai ampla creatie enesciana,
din cele 33 de opusuri, este opera Oedip, prezentata in
premiera mondiala la Opera Mare din Paris, in 13 martie 1936.
In tara, ea a fost reprezentata in septembrie 1958, sub
conducerea lui Constantin Silvestri, avand in rolul lui Oedip
pe baritonul David Ohanesian.
Lunga activitate concertistica i-a rapit mult din timpul
destinat creatiei. Enescu a prelucrat direct material folcloric
sub forma de rapsodii, suite de dansuri etc., si a compus
teme proprii in spirit popular, oferind modele stralucite
compozitorilor nostri.
Enescu a concertat cu multe orchestre mari ale lumii,
cutreierand Europa, SUA si Canada, dovedindu-se un mare
talmacitor al creatiei lui J.S. Bach, Mozart, Beethoven, Brahms,
R. Strauss, Ceaikovski, R. Wagner s.a. Multe opinii ale lui
Enescu despre muzica si marii compozitori se gasesc in cartea
"Amintirile lui G. Enescu� de Bernard Gavoty si in cele 14 volume
despre Enescu, ale muzicologului Viorel Cosma.
Dupa multe opinii autorizate, Enescu era, poate, "cel mai
complet� muzician din prima jumatate a secolului al XX-lea:
compozitor, violonist, pianist, dirijor si pedagog.
Criticul muzical american Olin Downes il numea pe Enescu
"muzicianul muzicienilor� si "neintrecutul violonist�. Ca
pedagog, Enescu a indrumat celebri instrumentisti: Dinu Lipatti,
Yehudi Menuhin, Ida Haendel s.a. Enescu era "omul
probitatii absolute�, incat celebrul violonist si dirijor
american declara ca "Enescu va ramane pentru mine
Absolutul prin care eu judec pe altii�. Pentru valoarea
operei si faimei sale universale, Aacademia Romana l-a
ales pe G. Enescu, in 1932, membru titular al ei. La
aniversarea a 60 de ani de viata a lui Enescu, Al. O.
Teodoreanu afirma, in cuvantul sau omagial: "Eminescu a
facut limba romana sa cante�, iar Enescu a facut "cantecul
sa vorbeasca�. Dupa ce si-a vazut inca o data meleagurile
copilariei si mormintele parintilor, Enescu, la 10 septembrie
1946, s-a imbarcat in vaporul "Ardealul� si a plecat intr-un
alt turneu in SUA, unde s-a bucurat de o primire grandioasa.
In tara natala, pe care a iubit-o si a onorat-o atat de mult,
Enescu nu s-a mai intors, ci si-a trait ultimii ani de viata in
saracie, bolnav si demoralizat, la Paris, unde a murit si a
fost inmormantat in Cimitirul Pere Lachaise.
Devenind genul tutelar al muzicii culte romanesti, G.
Enescu a fost admirat in viata, pretutindeni si venerat, dupa
moarte, in tara si strainatate.
Pentru eternizarea neamului sau, Filarmonica din
Bucuresti ii poarta numele ca si multe institutii de cultura si
strazi din multe orase ale tarii noastre.
Incepand din 1958, se organizeaza, in Bucuresti, Festivalul
si concursul international "George Enescu�, la care
participa tinere talente, mari personalitati si orchestre din
toata lumea, intru cinstirea unui mare om si artist, exponent
genial al vocatiei creatoare a poporului roman si al
identitatii sale spirituale.
P.S. Pentru popularizarea si urmarirea Festivalului si
Concursului International "G. Enescu� din septembrie 2013.
