ENESCU
Dulce cantec de vioara,
Micul George ascultase
In Liveni si-ntaia oara
Sufletu-i se-nfiorase.
L-a vrajit prima vioara
Daruita de-al sau tata,
Ca sa-i fie surioara
Comoara cea visata.
Cine-i asculta cantarea
La Liveni sau Iasi, se spune,
Isi zicea, sporind mirarea:
"Ista-i un copil minune!�
Si Viena, si Parisul
I-au desavarsit talentul
Implinindu-i-se visul
De a-l stima si Occidentul.
Strabatuse continente
Cu vioara si bagheta
Dand concerte excelente,
Care-au incantat Planeta!
Cu vioara prin spitale,
In Razboiul Re-ntregirii,
Alina dureri si jale
Ca o mangaiere-a firii�
In intaia Rapsodie,
Lautari si ciocarlia
Canta pentru vesnicie
Dans si dor din Romania.
In suite si sonate,
Satul si copilaria
Sunt mirific evocate,
Aura au nostalgia.
Si in simfonii apare
Bogatie romaneasca
De motive si frazare
Ce fac dorul sa vorbeasca.
Oedip, muzical, rosteste
Ca-i mai tare ca destinul
Omul care-si depaseste
Marginirea si suspinul!...
Dup-o viata glorioasa,
Soarta tarii-l deprimase
Ca si boala-i nemiloasa
Iar obida-l exilase.
In amurgul trist al vietii,
Linistea si-o cautase
In Parisul tineretii,
Unde geniu-i se lansase�
Cu-a sa arta exemplara,
Muzica ne-o promoveaza,
Si in lume, si in Tara
Iar romanii-l venereaza.
