"...un popor categoric migrator numeste migrator pe
altul categoric sedentar�
(David Prodan, "Transilvania si iar Transilvania�,
Ed. Enciclopedica, B., 1992, p.10)
Pentru potentialii cititori, pe parcursul acestui text, voi face cateva
precizari. Titlul articolului este preluat de la Radu Theodoru, autorul
antologicei scrieri aparute in colectia "Mari crime impotriva natiunii
romane�, editor Bravo Press, 1966. Demersul meu este motivat de
alergicele interventii ale unor comentatori "in scandalul steagurilor
secuiesti�, care, cu infatuare, se considera politicieni, jurnalisti sau
analisti, repetand cu obstinatie expresia "cu subiect si predicat�, dar
limbajul trupului comunica cu totul altceva. Nu ii incadram aici pe
autenticii analisti care impun modele de comportament intelectual,
oferind informatii de mare probitate. O alta categorie o reprezinta
galgaitorii unguri, nu secui, care repeta, pana la obstinatie,
federalizarea Romaniei s.m.a.
Din cele ce urmeaza, se va intelege motivatia interventiei noastre.
In cuprinsul cartii-document, "UN ROMAN ALUNGAT SE DESTAINUIE
(Cetatenia: roman alungat din Romania in Romania, dupa evenimentele
din 22 decembrie 1989)�, ne confesam in fata propriei constiinte,
neputand s-o public, afland de la actualul premier ca fiecare suntem
datori cu circa 2.500 de euro, la care se adauga multe, multe taxe si
impozite. Dragi compatrioti, sper ca nu veti intelege ca apelez la o
subtila cersetorie din partea cuiva sa fiu ajutat!
Timp de 16 ani am slujit, cu constiinta patriotica curata, invatamantul
romanesc, ca profesor de Limba si Literatura romana, la Liceul
Pedagogic din Odorhei, judetul Harghita, pana in vara anului 1990,
fiind silit nemeseste sa plec in alta parte, tot atat de romaneasca ca si
"tinutul secuiesc�. Dar nu am plecat singur, reusind sa se reinfiinteze
(nu am folosit persoana I singular), la Toplita, sectia romana a Liceului
Pedagogic si a Liceului Sanitar din Odorhei, de unde am fost alungati
ca niste intrusi contagiosi! Dupa doi ani de Toplita, am plecat la TarguMures, avand un motiv incredibil. M-am reintors de la Craiova cu
elevi participanti la Concursul de Limba si Literatura romana - faza
nationala. Ca multumita, ma astepta un articol publicat in "Adevarul
Harghitei�, marti, 12 martie 1991, din care citez un scurt pasaj: "Si
datorita dumneaei, cele doua licee, sanitar si pedagogic, au fost
legiferate la Toplita, printre altele si spre binele domnului profesor
Valer Voda � caruia, daca ar fi sa ne luam dupa litera legii, trebuia sa
i se desfaca contractul de munca dupa parasirea postului de la
Odorheiu Secuiesc � astazi, mare dizident.�
Nu aveam cu cine comunica intelectual si sufleteste decat cu elevii
mei dragi, alungati, care au ramas intristati si unii au izbucnit in plans.
Am plecat totusi, avand bruma de satisfactie ca la Toplita exista doua
licee de specialitate legal constituite. Cativa dintre ei m-au urmat,
desi i-am implorat sa nu faca acest pas!
Sa ne reintoarcem la Odorhei.
Dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989.
Spre seara, o vecina din bloc, doctorita, ne-a facut o scurta vizita si
avea lacrimi in ochi, spunandu-mi ca ar fi bine sa plecam undeva,
deoarece a aflat ca voi fi ucis, fiind roman. Ea nu ne poate primi,
deoarece a aflat ca maghiarii care-i adapostesc pe romani vor fi ucisi!
A plecat. A sunat telefonul. O minunata unguroaica mi-a spus laconic,
fara sa se prezinte: "Valer, nu toti suntem la fel!�.
Dupa cateva minute a sosit la noi directorul adjunct al Liceului
Pedagogic, un minunat coleg, care m-a determinat sa stau pana
dimineata la el acasa. Degeaba i-am motivat ca nu vreau sa-i periclitez
viata familiei, spunand ce am aflat. N-a tinut seama de aceste spuse si
am plecat cu el, locuia in acelasi cartier, aproape de noi. Dimineata,
am intrat in baie pentru a ma clati cu apa si m-am speriat cand am zarit
in oglinda chipul unui om complet albit. Eram eu! Mi-am amintit de
povestile bunicului meu cum a albit brusc in Muntii Tatra, in primul
rezbel. Dimineata, ne-a insotit gazda-frate pana la locuinta. S-a intalnit
cu un cunoscut care, prinzandu-l agresiv de rever, i-a spus sa aiba
grija de ceea ce face. Pana la miezul noptii a patrulat prin cartier o
masina cu un gigafon prin care se comunica horthyst: "Ungurii care-i
adapostesc pe romani vor fi ucisi!�.
Am aflat cum a fost incendiat postul municipal de militie si cum au
fost ucisi romani dupa metode stravechi din smarcurile asiatice. Au
fost omorati si doi unguri. Unul dintre ei mi-a fost mai mult decat apropiat.
Sz�kely Gabi a fost ucis in masina nasului sau, ofiter roman, vroind
s-o adaposteasca de incendiatori. Prin oras circula, in zigzag, hoarde
bete de palinca si de ura antiromaneasca!
Se scanda neintrerupt: "Horthy!�; "Afara cu romanii din Secuime!�;
"Itt es most!� etc.
Elevii romani au trait groaza ce nu poate fi descrisa in cuvintele
unei limbi naturale, asemanatoare cu scenele uciderii pruncilor,
"plangere si tanguire multa...�(Matei-2,18).
Marea majoritate a maghiarilor au stat si ei ascunsi in case, pentru
nu fi partasi nici macar vizual la atrocitatile hunice. Personal, am
aceeasi consideratia fata de acesti minunati conlocuitori, dar nu pot
respecta porunca "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!� fata de
semanatorii groazei, ai uciderii si ai incendierii postului de militie din
Odorhei si a bunurilor adunate de-o viata ale romanilor. Imi adjudec
crestineste, adica sincer, acest pacat!
(va urma)
