Remember GEORGE ENESCU
"Pentru mine, Enescu va ramane una din veritabilele minuni ale lumii.
(...) Radacinile puternice si nobletea sufletului sau sunt provenite din
propria lui tara, o tara de inegalata frumusete.� (Yehudi Menuhin)
George Enescu s-a nascut la 19
august 1881, in satul Liveni-Virnav,
din judetul Botosani, in familia
arendasului Costache Enescu si
a sotiei lui, Maria, fiica preotului
Cosmovici. Acesta a fost al optulea
copil si primul care n-a murit in
copilarie. Numele lui era Gheorghe
si parintii lui l-au alintat cu numele
Jorjac. A manifestat inca din copilarie
o inclinatie extraordinara
pentru muzica, incepand sa cante
la vioara la varsta de 4 ani, iar la
varsta de 5 ani apare in primul
sau concert si incepe studii de
compozitie sub indrumarea lui
Eduard Caudella. Primele indrumari
muzicale le-a primit de la
parintii sai si de la un vestit lautar,
Niculae Chioru.
"Eram, daca-mi amintesc bine,
un copil silitor si chiar destul de
constiincios. La patru ani stiam sa
citesc, sa scriu, sa adun si sa scad.
Nu era meritul meu, caci imi placea
invatatura si aveam groaza de
aproape toate jocurile, mai cu
seama de cele brutale; le gaseam
nefolositoare, avand simtamantul
ca pierd timpul; fugeam de zgomot
si de vulgaritate, iar mai mult decat
orice simteam un fel de spaima
innascuta in fata vietii. Ciudat
copil, nu?� (Bernard Gavoty �
"Amintirile lui George Enescu�).
Intre anii 1888 si 1894 studiaza
la Conservatorul din Viena, avand
profesori printre altii pe Joseph
Hellmesberger jr. (vioara) si
Robert Fuchs (compozitie). Se
incadreaza rapid in viata muzicala
a Vienei, concertele sale, in care
interpreteaza compozitii de Johannes
Brahms, Pablo de Sarasate, Henri
Vieuxtemps, Felix MendelssohnBartholdy, entuziasmand presa si
publicul, desi avea doar 12 ani.
Dupa absolvirea Conservatorului
din Viena cu Medalia de argint, isi
continua studiile la Conservatorul
din Paris, intre anii 1895 si 1899, sub
indrumarea lui Martin Pierre Marsick
(vioara), Andr� G�dalge (contrapunct),
Jules Massenet si Gabriel
Faur� (compozitie). La data de 6
februarie 1898 debuteaza in calitate
de compozitor in cadrul Concertelor
Colonne din Paris, cu Suita simfonica
"Poema Romana�. In acelasi an, incepe
sa dea lectii de vioara la Bucuresti si
sustine recitaluri de vioara.
Admirat de Regina Elisabeta a
Romaniei (celebra Carmen Sylva),
era deseori invitat sa execute piese
pentru vioara in Castelul Peles, din
Sinaia. Enescu a pus pe muzica
cateva dintre poemele reginei
Carmen Sylva, dand nastere mai
multor lieduri in limba germana.
Printesa Martha Bibescu si-l disputa
pe marele compozitor cu regina, dar
se pare ca aceasta din urma a reusit
sa invinga, George Enescu fiind un
invitat permanent la Palatul regal,
unde lua parte la seratele muzicale
organizate de regina.
Din primii ani ai secolului XX
dateaza compozitiile sale mai cunoscute,
cum sunt cele doua
Rapsodii Romane (1901-1902), Suita
Nr. 1 pentru orchestra (1903), prima
sa Simfonie (1905), Sapte cantece
pe versuri de Cl�ment Marot (1908).
Activitatea sa muzicala alterneaza
intre Bucuresti si Paris, intreprinde
turnee in mai multe tari europene,
avand parteneri prestigiosi, precum
Alfredo Casella sau Louis Fournier.
In anii Primului Razboi Mondial
ramane in Bucuresti. Dirijeaza
Simfonia a IX-a de Ludwig van
Beethoven (pentru prima data in
auditie integrala in Romania), compozitii
de Claude Debussy, precum
si creatiile proprii: Simfonia nr. 2
(1913), Suita pentru orchestra nr. 2
(1915). In acelasi an are loc prima
editie a Concursului de compozitie
George Enescu, in cadrul caruia
compozitorul oferea castigatorilor,
din veniturile sale proprii, sume de
bani generoase, precum si sansa
interpretarii acestor piese in concerte.
Dupa razboi isi continua
activitatea impartita intre Romania
si Franta. Face mai multe calatorii in
Statele Unite ale Americii, unde a
dirijat orchestrele din Philadelphia
(1923) si New York (1938). Activitatea
sa pedagogica capata, de asemenea,
o importanta considerabila.
Printre elevii sai se numara violonistii
Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur
Grumiaux si Yehudi Menuhin. Acesta
din urma, virtuoz cu o profunda cultura
umanista, a pastrat un adevarat cult
si o profunda afectiune pentru
Enescu, considerandu-l parintele
sau spiritual.
In anii 1921-1931 lucra la opera
"Oedip�, monumentala creatie dramatica
si muzicala, care abia in
ultimii ani a inceput sa se impuna
pe scenele teatrelor de opera din
lume. O dedica Mariei Tescanu
Rosetti (fosta Cantacuzino), cu care
se va casatori mai tarziu. Aceasta
fusese una din doamnele de onoare
ale Reginei Maria si, dupa o casacasatorie
cu printul Cantacuzino si o
pasiune pentru filozoful Nae
Ionescu, si-a turnat acid pe fata.
La auzul vestii, Enescu s-a intors de
la Paris imediat la Bucuresti si a
vegheat la capataiul doamnei de
care era indragostit. In urma acestui
episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino
va ramane desfigurata toata viata
si va aparea in fotografii cu un voal
negru pe fata. Pe 4 decembrie 1937
Enescu se va casatori cu ea. Opera
"Oedip� a fost terminata la conacul
Marucai din Tescani, intr-un pavilion
de vara ridicat pe o colina
artificiala din pamant, chiar in
mijlocul padurii. Premiera a avut loc
la Paris pe 13 martie 1936 si s-a
bucurat de un succes imediat.
Primul bariton care l-a interpretat
pe Oedip pe scena Operei din Paris
a fost Andr� Piernet. Opera se
inspira din cele doua piese pastrate
din ciclul de tragedii tebane ale lui
Sofocle, "Oedip la Colonos� si "Oedip
rege�. Libretistul operei a fost Edmond
Fleg. Cariera internationala a operei a
fost insa intrerupta de declansarea
celui de-Al Doilea Razboi Mondial,
cand, in 1940, Parisul a fost ocupat
de armata germana.
In noiembrie 1939, Enescu a
donat presedintelui Consiliului de
Ministri al Romaniei de la acea
vreme 100.000 de lei, pentru
apararea tarii.
In timpul celui de Al Doilea Razboi
Mondial, ramas in Bucuresti, are o
activitate dirijorala bogata, incurajand
si creatiile unor muzicieni
romani ca Mihail Jora, Constantin
Silvestri, Ionel Perlea, Nicolae
Branzeu, Sabin Dragoi. Dupa razboi
da concerte impreuna cu David
Oistrach, Lev Oborin, Emil Gilels si
Yehudi Menuhin, care il viziteaza la
Bucuresti si Sinaia.
In ultimii ani ai vietii a compus
Cvartetul de coarde nr. 2, Simfonia
de Camera pentru douasprezece
instrumente soliste, desavarseste
Poemul simfonic "Vox Maris� pentru
soprana, tenor, cor si orchestra,
schitat inca din 1929, Simfoniile nr. 4
si 5 ramase neterminate (au fost orchestrate
mai tarziu de compozitorul
Pascal Bentoiu). Odata instaurata
dictatura comunista, se exileaza
definitiv la Paris, unde se stinge din
viata in noaptea de 3 spre 4 mai 1955.
A fost inmormantat in Cimitirul PereLachaise din Paris, intr-un cavou de
marmura alba, aflat la pozitia 68.
(Sursa Wikipedia)
CONSUMATUM EST.
"Capul de la Torda� si umbra sa
de la Plaviceni
Vazut din afara, evenimentul comemorativ "Taierea capului (Sfantu)lui
Mihai Viteazu� de la Plaviceni, sustinut si asumat ca initiativa de Uniunea
Ziaristilor Profesionisti din Romania prin Miron Manega (membru UZPR), a
fost un succes. Intr-o perspectiva interioara, de constiinta, acelasi
eveniment este, atat pentru participanti, cat si pentru absenti, o
impovoratoare tema de gandire ce poate fi sintetizata in memorabilele
versuri ale lui Adrian Paunescu: "Capul lui Mihai Viteazu/ De la Torda se
ridica/ Si intreaba de ce tara/ A ramas atat de mica�.
"Capul de la Plaviceni� al lui Mihai Viteazu (lucrare sculpturala in lut
ars si lemn, de Aurelian Badulescu) este, de fapt, umbra "capului de la
Torda�, asezata, peste timp, langa umbra oaselor sale. Ei, bine, "savarsitusa�! Cu multe piedici, incercari si desincronizari, "Capul lui Mihai Viteazu�
a fost asezat la locul si in rostul cuvenit. Si va ramane acolo, probabil,
atata timp cat va fi nevoie ca privirea lui aspra sa ne mustre pentru
nevrednicie. Ca un corolar la versurile aceluiasi Adrian Paunescu: "Totusi,
unde-au fost romanii/ Cand a fost taiat Viteazul?�...
Au binemeritat, pentru constructia acestui eveniment, in partea lui laica,
urmatorii: Aurelian Badulescu (autorul statuii), Dr. Denisa Popovici
(sustinatorul financiar al primei editii a cartii "Manastirea Plaviceni,
importanta vatra de spiritualitate�, scrisa de Teoctist Moldovanu, staretul
manastirii), Mariana Cristescu, seful sectiei de cultura a cotidianului
"Cuvantul Liber� din Tg.-Mures (consilier editorial al cartii si membru UZPR),
Nicolae Baciut, directorul Directiei pentru Cultura si Patrimoniu a judetului
Mures (editor si lector al cartii), Ciprian Geapana (slujitor voluntar si "sef
de diligenta� al drumurilor la Plaviceni) si Miron Manega (initiator al
evenimentului in ansamblu, "strigator media� si prefatator al cartii).
Statuia lui Aurelian Badulescu a fost axul evenimentului. Al doilea moment
important, in ordinea incarcaturii simbolice si emotionale, a fost
"Cantecul lui Mihai Viteazu�, interpretat de rapsodul Ion Creteanu din
Voineasa. Miron Manega a facut o scurta relatare a istoriei acestui cantec,
pierdut de Oltenia si recuperat de Moldova, in 1751, prin Sfantul Paisie de
la Neamt. "Necredinta noastra, a celor din sud, a facut, probabil, sa
pierdem acest cantec � a rostit, printre altele, Miron Manega. � Probabil,
va fi nevoie sa fim recrestinati de Moldova�. Un detaliu semnificativ al
evenimentului a fost acela ca singurele persoane imbracate in costum
national au fost, cu exceptia rapsodului, cateva eleve de la Radauti, sosite
cu "delegatia de credinta� a Moldovei (50 de mireni si clerici). A fost o
mica lectie de ceremonial istoric venita din partea celor care au avut taria
sa impuna sfintirea lui Stefan cel Mare. Dosarul de canonizare al lui Mihai
Viteazu, initiat de raposatul mitropolit Nestor Vorniceascu, a fost uitat in
praful asternut peste el de 13 ani�
Partea religioasa a evenimentului (Utrenia, Liturghia, Pomenirea lui Mihai
Viteazu si Acatistul) a fost slujita de parintele staret, impreuna cu 15 preoti
veniti din Teleorman, Olt, Bucuresti si Radauti.
Ultimul moment, inainte de praznicul de pomenire, a fost lansarea cartii
"Manastirea Plaviceni, importanta vatra de spiritualitate�. Au vorbit toti
cei implicati in aparitia ei, cu exceptia lui Nicolae Baciut (care n-a putut
veni de la Tg.-Mures): Denisa Popovici, Mariana Cristescu, Ciprian Geapana
si Miron Manega. La acestia s-au adaugat Prof. Univ. Dr. H.C. Victor Craciun,
presedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni,
si G-ral Prof. Dr. Mircea Chelaru, vicepresedinte al aceleiasi Ligi.
Uniunea Ziaristilor Profesionisti, 13 august 2013
