Intr-una din zilele calduroase a lunii lui Cuptor, dupa
cateva decenii de la despartirea fostilor copii
institutioanalizati la fosta Casa de Copii din
Miercurea Nirajului, subsemnatul si fostul prieten
si coleg de camin, Gheorghe Danel, ne-am revazut.
De mentionat ca prietenul meu, domiciliat in
Bucuresti, mai tinea legatura cu cateva persoane
muresene, dar mai mult cu profesorul Vasile
Cristureanu, unul din fostii directori a acestei
institutii, pe care am amintit-o mai sus.
Asadar, gazda intalnirii dintre noi a fost familia
profesorului Vasile Cristureanu, care, cu ospitalitateai binecunoscuta, a facilitat aceasta
revedere dupa cativa zeci de ani. Gazda intalnirii
este binecunoscutul colaborator permanent al
cotidianului "Cuvantul liber�, care de-a lungul
anilor a adus in paginile cotidianului multe si
interesante stiri.
Desi nu ne-am vazut de atatia ani, ne-am recunoscut
usor, iar dialogul s-a infiripat repede.
Ne-am spus unui altuia, cu sprijinul fostului nostru
director, despre anii care au trecut de cand drumurile
noastre s-au despartit, despre familie, realizari
profesionale etc.
Revederea a prilejuit ca intr-un viitor sa organizam
o intalnire la Miercurea Nirajului cu o parte din fostii
copii institutionalizati in aceasta, "casa cu suflete
gingase, lipsite de caldura parinteasca.� Propunerea
unei asemenea intalniri a fost imbratisata, iar demersurile
urmand a fi facute nu peste multa vreme.
Ne-am despartit cu imbratisari calde ca intre doi
frati si cu satisfactia ca locul intalnirii a fost la unul
dintre mentorii nostri.
Pentru a imortaliza clipa, am facut o fotografie: de la
stanga spre dreapta: Vasile Cristureanu cu Ana, Aurelia
cu Gheorghe Danel, care dovedeste o revedere dupa
zeci de ani.
Aducem multumiri familiei profesor Vasile Cristureanu
pentru ospitalitatea de care ne-am bucurat, fie doar si
pentru cateva ore, si pentru aceasta intalnire de suflet.
