Dupa ce am aderat, ei (europenii) ne-au cam„ falimentat!

Cand tara noastra a intrat in
Uniunea Europeana, romanii
erau� superfericiti, cei mai mari
(si entuziasti) sustinatori ai acestei
aderari. Conform primului
raport Eurobarometru pentru
Romania, scorul de incredere in
UE era in toamna anului 2004 de
74%, cel mai ridicat dintre toate
statele membre asociate. In
toamna lui 2011, procentul a fost
insa de 46%, cu o scadere de 16
puncte procentuale fata de anul
precedent. Increderea in UE a
scazut in continuare, in 2012, mai
ales dupa abordarea partizana in
cazul procedurii de demitere a lui
Traian Basescu.
Dar si dupa ce
populatia s-a convins
ca "votul popular�
poate fi usor neglijat (incalcat)
de o "decizie� venita de la
Bruxelles, o abatere grava de la
"democratia votului�.
Pe langa aceste lucruri, privatizarile
� impuse de institutiile
financiare occidentale � s-au
soldat, cum bine a putut constata
oricine, nu cu relansarea economiei
romanesti, ci cu falimentarea
unitatilor economice
si a trimiterii in somaj a mii si mii
de romani.
Fapt este ca, in trecut, fostii
presedinti ai Comisiei Europene,
Jacques Delors si, mai ales, socialdemocratul Romano Prodi, au
sprijinit imens tara noastra, Prodi,
indeosebi, in perioada 2000-2004,
pentru finalizarea negocierilor de
aderare. Efectele aderarii? Apartenenta
la UE a insemnat, in primii
ani, pentru romani, in mod esential:
libertatea de a calatori, de a
munci, de a studia in spatiul
Uniunii Europene; democratie si
speranta de prosperitate intr-un
climat de pace. De aici si increderea
mare a romanilor in UE, de
care vorbeam la inceput. Asta,
desi, datorita incompetentei unor
politicieni romani aflati la
guvernare, Romania nu a valorificat
complet dreptul de a beneficia,
dupa aderare, de cei 30 de
miliarde de euro, rezervati tarii
noastre, sub forma unor fonduri
nerambursabile. Si, desi, in conditiile
noului statut, au fost (si
sunt) si probleme cu efect negativ:
traficul si consumul de droguri
sau "metodele si tehnicile� noi
de infractionalitate ridicata, la
care se adauga, evident, si altele.
Ceea ce-i irita, insa, in ultima
vreme pe multi romani este � cum
remarca numerosi analisti � tema
"conditionalitatii democratice�,
utilizata in anii �90, impotriva
Romaniei pentru a permite extinderea
valorilor si intereselor
occidentale spre Est si blocarea
"expansiunii dezordinii orientale�
spre Vest, reluata, din pacate, azi
in ce priveste Romania. Or, dupa
cum s-a vazut � si in cazul procedurii
de demitere a lui Traian
Basescu � actualul presedinte al
Comisiei Europene, Manuel Barroso,
a considerat ca aceste interese
sunt mai bine aparate de Traian
Basescu si de echipa lui, desi
aproape 90% dintre romanii participanti
la referendum au hotarat
atunci, prin vot democratic, constitutional,
demiterea lui! Aceiasi
observatori cred, de aceea, ca ,
"conditionalitatea democratica� �
de care scriam � este aplicata
selectiv, ca instrument de interventie
nu pentru apararea valorilor
democratice, ci pentru a
promova interese
politice concrete.
Lucru valabil, recent,
si in cazul
procedurii de numire a sefilor de
Parchet, cand s-a vazut de la o�
posta (cum se spune) ca a fost si
influenta Bruxelles-ului! Drept
care, exista senzatia, la romani
(daca nu la toti, la majoritatea lor),
ca actualul presedinte al Comisiei
Europene (desigur, nu numai el)
trateaza Romania ca pe o provincie
(colonie � n.n.) sub protectorat,
unde nu mai conteaza,
de exemplu, aspectele democratice
ale numarului de voturi
pentru demiterea lui Basescu, de
pilda (dar si in alte cazuri), ci un
cvorum inventat pentru referendum,
cvorum care nu a existat la
alegerile din Romania si care nu
exista in tarile membre. Ceea ce
i-a facut pe unii observatori
politici independenti sa declare
ca "experimentul impus de
Barroso nu vizeaza apararea
intereselor Romaniei, ci apararea
intereselor castei politice a PPE�.
Aceasta arata, conform acelorasi,
ca "abordarea partizana � in
numeroase alte situatii, in afara
procedurii demiterii lui Basescu
� arata slabiciunea institutionala
a Uniunii Europene, transformarea,
sub conducerea lui
Barroso, a presedintelui Comisiei
in presedinte jucator, implicat in
apararea intereselor partidelor
membre ale PPE, din tarile europene,
ceea ce duce, inevitabil, la
scaderea credibilitatii Uniunii�
Concluzia? Din ce in ce mai
multi romani au devenit eurosceptici.
Pentru ca ei au simtit ca,
in Romania, s-a creat o dubla
realitate � una complexa, cea traita
de ei, romanii, si alta construita artificial
� in mare masura dupa cum
s-a dictat la Bruxelles! De parca
am fi o colonie (cu un guvernator,
Traian Basescu), si nu o tara cu
drepturi depline in cadrul tarilor
membre ale Uniunii Europene! De
aici, scepticismul, dezamagirea
post-aderarii.

Lasă un comentariu