Luptator pe baricada Neamului
"Trag nadejde pentru tara mea!„

Citesc (oare a cata oara?!) poemul "Pana la capat�, singurul
incadrat in chenar negru, de pe coperta a IV-a, a cartii cu acelasi
titlu, aparuta in anul 2002, poem edificator in sensul prevestirii sfarsitului,
adevarata profesiune de credinta: "Traiesc si mor in fiecare zi, / Cartela
mea de viata se descarca, / Scriind, pe viata si pe moarte, / Paradoxal, de
teama de-a muri. // Traiesc atat cat scriu si mor scriind, / Supus bolnav al
insomniei mele, / Grabind consumul tragicei cartele, / Cu orice text, cu
fiece colind. // Refuz longevitati de dormitor, / Desi fiinta mea intreaga
stie / Ca a nu scrie e o terapie / Si ca, pe cat traiesc, si scriu, si mor. //
Apun si eu, sub soarele in scapat, / Si ma transcriu, aici, pana la capat!�.
Scriind "pe viata si pe moarte�, in consumul zilnicei, "tragicei cartele�,
transcriindu-se "pana la capat�, poetul national Adrian Paunescu,
traind acea "hemografie poetica�, nichitastanesciana, s-a zbatut, a
luptat, intr-adevar, "pana la capat�, a suferit si a dat totul pentru Neam
si Tara, fara de care nu putea trai. Noncoformist, inteligenta debordanta,
lider de generatie, intelectual cu ferme convingeri de stanga, vulcan
care electriza multimile, a iubit, ca nimeni altul, Basarabia nasterii sale,
dar si Ardealul ("De n-as fi om, / as vrea sa fiu / un tricolor / uitat in
Muntii Apuseni�), lasandu-ne, spre nemurire si versurile: "Desi sunt
pofticios sa mai traiesc, / Dar tot ce-a fost, ce e si ce-o sa fie / As da,
pentru Ardealul romanesc.� Nu intamplator, cel facut din rezistenta,
puternica fibra nationala, cel care, precum o faclie, a ars pentru Neam
si Tara, care nu concepe Patria decat ca tot unitar: "Moldova, Ardealul,
Tara Romaneasca�, indreapta ultimul gand, de pe patul de spital, inainte
de moarte, Tarii!
Poet al Cetatii, imens luptator de factura sociala, marcand cu jaloane
esentiale istoria culturii noastre, fenomen poetic, patriot atat de iubit
de romani, cu chipul lui de patriarh al
literelor romanesti, adevarata forta a naturii,
"de neinlocuit�, cum se exprima Florin
Piersic, Adrian Paunescu a ars pentru Neam
si Tara pana la capat. "Pana la capat � scria
� cu poporul meu!�.
L-am cunoscut pe Adrian Paunescu,
aparand, impreuna, vreme de doua mandate
in Parlamentul Romaniei, momentele
cruciale ale culturii romanesti, de dupa
1990, amandoi fiind membri ai Comisiilor de
Cultura, marele poet � la Senat, eu � in
Camera Deputatilor, intalnindu-ne des
in sedinte comune, imprietenindu-ne si
respectandu-ne reciproc. Pe vremea aceea,
parlamentari erau distinsi oameni de
cultura, poetul Ioan Alexandru, Stefan
Augustin Doinas, Conu� Alecu Paleologu;
Gabriel Tepelea, trecuti si ei in lumea
umbrelor. Atunci cand interesele si solicitarile
romanilor ardeleni ii indreptau pasii spre
Ardeal, iubit de popor ca nimeni altul, ne-am
aflat, de atatea ori, fata-n fata, la TarguMures. Munte de generozitate, fata de poeti
si colegii de breasla, atunci cand subsemnatul
implineam 70 de ani, Adrian Paunescu
imi facea o mare surpriza, in felul lui atat de
original, scriindu-mi, flatandu-ma, el, cel cu
sclipire de geniu, de ziua mea, "senior al
poeziei muresene� � cum ma numea �,
considerandu-ma "marele nostru prieten�
in "dragostea pentru Ardeal�.
Adrian Paunescu a ajutat multa lume.
Multi i-au fost recunoscatori, convinsi ca
binele facut la ses se intoarce la munte,
altii au uitat repede, improscandu-l,
mizerabil, balacarindu-l nedrept. Pigmei
postdecembristi, noii proletcultisti, niste
piticanii, s-au napustit, cu strigate de asalt,
asupra titanului, dupa 1989, crezand ca,
lovind in el, se vor inalta ei!
Atlantul "murind cu Atlantida�, dovada a
iubirii acestui neam apasat, mereu umilit de
guvernanti, ne-a lasat, prin cartile si
poeziile de o uluitoare actualitate, dovada
iubirii de Neam si Tara. Sub povara birurilor
grele, romanul, apasat pana la umilinta si
ingenunchere, cocarjat de atatea poveri,
de impozite, taxe si biruri care-l strivesc,
anevoie se mai taraste prin cenusiul acestei
realitati romanesti cu guvernanti in stare
sa dea legi si ordonante pana si pentru
"confiscarea sangelui din vine.� Suficient
este sa recitesti versurile lui Adrian
Paunescu din poeziile "Impozite, biruri si
taxe� si "Tara lui Impozit Voda�: "De ce nu
puneti si pe ras impozit / Si birul progresiv
pe saracie? / De ce nu puneti taxe
pe-ntuneric? / Impozitati si vantul ce adie!�;
"Noi suntem tara lui Impozit Voda, / La noi,
tot perceptorii sunt la moda, / Ne zbatem in
impozite si-n lanturi, / Sub grele ministere
de finanturi�; "Taxati iubirea, somnul,
nostalgia, / Penunbra, deznadejdea si oftatul, /
Si unghiile care cresc intruna, / Distrugeti tot,
de-a lungul si de-a latul�; "Noi suntem tara lui
Impozit Mare, / Aici se pune taxa, cand se
moare�; "Nu-i logic sa nu puneti biruri / Pe
nou-nascuti, ce nu stiu cum ii cheama, /
Lucrati neiertator si echitabil, / Impozitati si
laptele de mama. // Dar ce fiscalitate este aia /
Din care nu se fura-ntreaga paine / Acestui
neam ce si-a luat maidanul / De-a nu trai in
lesa ca un caine.� Prin Absurdistanul contemporan,
poetul se adreseaza guvernantilor,
celor fara mila si fara Dumnezeu: "Taxati sever
si strangerea de mana! / Impozitati total
telepatia / Luati atatea piei cate va place / Si
desfiintati, prin taxe, Romania�; "Voi nu vedeti
ca omul mai respira? / Cat amanati sentinta
capitala, / Loviti la oase natia intreaga, /
Induiosarea e un fel de boala�; "Si unghia
cand creste se plateste, / Noi suntem tara lui
Impozit Peste�, suntem "tara-taxa�, "taravama�,
"Poporul da, si statul ia cat poate� in
aceasta "Romanie la rascruce�.
Toate aceste versuri, cu trimiteri in real,
altele ingrijorator de prevestitoare, fac parte
din cartile "Inca viu� si "Deromanizarea
Romaniei�, intr-o tara in care guvernantii sunt
in stare sa impoziteze pana si "lacrima si
ploaia�. Bani sa iasa din suferinta, din durere,
din nenorociri, din jale! Daca se poate, chiar
si dupa "mortii din morminte�. "Impozite pe
floarea daruita, / Impozite pe cald, ca si pe
rece, / Impozite pe roua si pe luna, / Impozite
pe notele de 10�; "Impozite si taxe pe cuvinte, /
Dam biruri pe ecou si pe tacere, / A jupui
poporul este nobil, / Cand nu-i mai lasi nici
dreptul sa mai spere. // Hei, Romanie, parca
rastignita, / Degeaba vrem sa te-ntrebam:
�Quo vadis?�, / Nici sa traim aici nu-i cu
putinta, / Nici sa murim acum nu mai e gratis.�
Doamne, cat de actuale mai sunt versurileprotest
ale lui Adrian Paunescu, acum, dupa
trecerea lui la cele vesnice, rasunand ca un
clopot de alarma, al avertizarilor repetate intr-o
realitate romaneasca, tot mai apasatoare, tot
mai ostila romanului: "Tot mai platim, umili,
aceasta oda: / Noi suntem tara lui Impozit
Voda, / Potopul nu e-n stare sa ne spele / Sub
biruinta birurilor grele.�
Plecand din aceeasi dragoste de Neam si
Tara s-au nascut si versurile "Treziti-va,
romani, si luati aminte, / Ne taie tara plugul
infernal��, intr-un moment in care puternicii
clipei vor Romania o "erata, o tara "surdomuta�
sub o tradare pagana intr-un dezastru
national in aceasta din ce in ce mai pronuntata
"deromanizare a Romaniei�. Adresandu-se
celor mereu "satui de Romania�, prin acel
santaj repetat, mereu prin discriminari pozitive
si supradrepturi, in postura celor mai egali
decat ceilalti, mereu situandu-se, fatis,
statului national, unitar roman, cu
gandul mereu sa puna mana pe Ardeal, tinand
Puterea in clestele santajului, dupa gandul
lor otravit in deviza "Scopul scuza mijloacele�,
Adrian Paunescu scria: "Erdei, Erdei, ce te-am
duce, / Spre-a luci pe alte cruce //�// Noi
estem culturahorti, / Ce-a crescut din Miklos
Horthy, / Noi in mlastini nu alunic, / Noi estem
partidul unic. // Isteneme, Isteneme, / Jurem
noi sa-ti dam probleme, / Ca valahii toti sa stie /
Hungarautonomie. // No, impunge-ti, Miklos,
calul, / Bistos sa luam Ardealul, / Nem o cale
noi gasit-am / Ca Covasna si Harghita� ("O
gluma serioasa: Vitez kintek iudemerizd�);
"Treziti-va, romani, si luati aminte, / Ne taie
plugul infernal, / Ni-s pangarite steaguri si
morminte / Si sufera toti fratii din Ardeal�; "Ce
fel de stat e-acela ce permite / Un jug strain
de cetatenii lui, / In tragice Covasne si
Harghite, / Pe unde Miklos Horthy face pui? //
Nu e nevoie de-un razboi cu arme, / Spre-a
pierde iar pamantul stramosesc, / Cand,
tradator, guvernul tarii doarme, /Dusmanii vin,
si crimele sporesc.� Iar daca lucrurile tot asa
vor continua sub ticaloase tertipuri, suportand
ofensele maghiare, o "Sa pierdem, indolenti,
in timp de pace, / Ce-am readus acasa prin
razboi. // Au ardelenii dreptul sa ne bata / La
palme, ca pe niste derbedei, / De-i vom lasa
sa mai plateasca-o data, / Prin moarte,
romanismul sfant din ei�; "Ardealul rastignit,
acum, ne cere / Nu de pe cruce sa il coboram,/
Ci sa ne amintim, de-avem putere, / Ca suntem
Daci si suntem de la Ram�; "Treziti-va, romani,
Arealul moare / De sila ca a fost tradat de-ai
lui. // Lui Horthy ii necheaza iarasi calul / In
toata-aceasta stare de complot, / Iar noi,
romanii, amagiti de valul / Acestui biet guvern
fanariot, / Decat sa pierdem, inselati, Ardealul, /
Mai bine am muri, cu neam cu tot� ("De veghe
pentru Ardeal�). Versuri � parca blestem �,
amintindu-ne de poezia lui Octavian Goga �
"Oltul�, din vremurile de restriste pentru
romanii ardeleni.
Celor mereu "triumfatori in mersul in
marsaner�, care nu ne vor popor, ci doar o
populatie, cu verbul taios ca un brici, poetul li
se adreseaza, neindurator de ferm: "Fereasca
Dumnezeu de tara-n care / Nimic nu merge si-s
blocate toate / Si-n care nicio inima nu bate /
Si-i sarbatoare doar cand anul moare //...//
Fereasca Dumnezeu de tara unde, / De
propriu-i Stat, Poporul se ascunde�; "Suntem
straini la noi in tara, / Goniti din propriul nostru
pat, / Din curtea noastra dati afara / De cei
alesi, ce ne-au tradat�. Mai-marii clipei au pus
avutiile tarii in palma strainului lacom, dand
totul: petrol, gaz, ciment, aluminiu, padurile,
pamantul stramosesc. Ce a mai ramas de
vandut? Tara?! In aceasta Romanie, sub
bisturiul nemilos al timpului si al sperantei
umilite, tara parca tot mai mica, auzim, reluate,
ca un ecou, versurile poetului Adrian
Paunescu: "Am tusit de doua ori / Si-am ramas
la stat datori, / Stat de rege fara tron, / Stat
condus prin telefon�; "Hei, voi analfabeti
cu mult noroc, / V-ati pus pe tara, sa
produceti jale, / Sa provocati incendii
sociale, / De viata noastra sa va bateti joc�;
"Sarmana tara, in zadar amani/dorita
operatie-ndrazneata,/cei doi ciobani, care-au
ucis la stani / Au pus la cale un guvernpaiata�.
Celor atat de bolnavi de nostalgia
Trianonului, avand in fata ochilor doar
culorile rosu, alb, verde si steagul secuiesc,
care inca n-au realizat ca Ardealu-i vesnic
pamant romanesc, cand ocupantii vremelnici,
calari se intorc la locul crimei, unde
"lui Horthy ii necheaza iarasi calul�, li se
aminteste momentul in care "se vor scula
mormintele-n Ardeal�. Negustorind
Ardealul, in acest "sfarsit de combustibil si
de timp�, cei care targuiesc totul "sub
bocancul Iudei�, scotand Romania la
taraba, derbedeii care "vand, si pamanturi,
si morminte�, iar azi "isi cer scuze in
maghiara� se pot recunoaste in aceste
versuri, cerand iertare de la neamul umilit:
"Si vii, si morti, amestecati acum, / Dispusi
sa emigreze se arata; / Mormintele se
pregatesc de drum, / In Romania deromanizata.
// Supusii nu mai au nimica sfant, /
Ca pe cravate, juramantu-si schimba, / Nu
mai avem nici fabrici, nici pamant, / Vorbim
si limba noastra-n alta limba. // Si-acum
s-aude clopotul fatal, / Din vremuri de urgie
si de grindeni / Si spre seara ultimului bal, /
Din zori, vom fi romani de pretutindeni�; "Si-i
tot mai mica Romania Mare //...// Si tara, in
reforme internata, / Se afla-n moarte clinica,
deodata //...// Nu rastigniti, din nou, aceasta
tara, / Ca Invierea va dura prea mult, /
N-o-mprumutati bolnavului tumult / De sub
o noua piatra funerara�.
Un mare poet iubitor al Neamului, Tarii si
Ardealului! Iubit de romani, acum vedem,
din ce in ce mai mult si mai clar, cat de
actual este Adrian Paunescu, cel care aflat
"pana la capat cu poporul meu�, cel plecat
intre stele, simbol nemuritor, s-a stins cu
tara in gand, implorandu-l pe Parintele
Indurarilor: "Da-mi, Doamne, viata inca
niste ani / Si tarii mele minima dreptate!�;
"Scriu aici, cu lacrima strivita, / Cat de mila
mi-e de tara mea. / O pandesc pericole
mortale, / Mica-i sansa noastra de-a ne mai
salva, / Totusi, cu putere peste orice jale, /
Trag nadejde pentru tara mea!�. Pe brazda
inflorita a nadejdii, a sperantei Neamului,
acolo unde "Pamantul meu de suflet sta
de veghe�, cel care exclama: "Eu numai
tara mea o am pe lume�, tara vesnica, scria:
"Eu tara n-o discut, ii sunt cuvantul, / Silaba
ei aritmica si grea�.

P.S. Maine, 20 iulie 2013, Adrian Paunescu
ar fi implinit 70 de ani!

Lasă un comentariu