SFANTUL IERARH ANDREI SAGUNA, MITROPOLITUL TRANSILVANIEI (I)

- 140 de ani de la trecerea sa in vesnicie
Mitropolitul Andrei Saguna este unul dintre cei
mai de seama ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane
din toate timpurile, si in acelasi timp una dintre
personalitatile de marca ale istoriei Transilvaniei.
Nicolae Iorga scria in 1904: <>.
Viata si opera lui Saguna se pot privi din mai multe
unghiuri de vedere. Din frageda tinerete si pana in
amurgul vietii a dus o lupta neincetata pentru
atingerea scopurilor urmarite. Nascut la Miscolt, in
preajma Craciunului anului 1808, in familia negustorului
de origina macedo-romana Naum Saguna si
a sotiei sale Anastasia, a avut de infruntat inca de
mic intentia tatalui sau si a arhiepiscopului romanocatolic
de Eger de a-l instraina de credinta ortodoxa.
Dar prin staruintele si rugaciunile vrednicei sale
mame, tanarul Anastasiu a ramas " impreuna cu
un frate si o sora " in credinta stramosilor sai. Elev
eminent la scoala "greco-valaha� si la gimnaziul din
Miscolt, la gimnaziul superior al calugarilor piaristi
din Budapesta, apoi student in filozofie si drept la
Universitatea din Budapesta, la varsta de 21 de ani
si-a indreptat pasii spre Varset, ca sa faca studii
teologice. Datorita insusirilor sale alese, a ajuns
indata dupa terminarea studiilor profesor de teologie
si secretar al Consistoriului la Carlovit, fiind tuns in
monahism tot acolo, la 1 noiembrie 1833, sub numele
de Andrei, in varsta de abia 25 de ani. In 1842 era
profesor la sectia romaneasca a seminarului din
Varset, si asesor al Consistoriului de acolo. In acelasi
an era egumen la manastirea Hopovo, iar in 1845 la
manastirea Covil, amandoua sarbesti.
Anul 1846 a insemnat o piatra de hotar in viata
tanarului arhimandrit Andrei, caci de atunci si-a
inceput activitatea in mijlocul romanilor transilvaneni.
Murind in 1845 episcopul Vasile Moga de la
Sibiu, Saguna a fost numit vicar general al eparhiei
vaduvite. Iar la 2 decembrie 1848 sinodul electoral,
format din protopopii ortodocsi ai eparhiei, intrunit
la Turda, a ales intre cei trei candidati care urmau
sa fie supusi spre intarire autoritatilor de Stat si pe
vicarul Saguna. Fiind recunoscut, a fost hirotonit la
Carlovit in 18/30 aprilie 1848 de mitropolitul Iosif
Raiacici. In cuvantarea pe care a tinut-o cu acest
prilej, noul episcop rostea si aceste cuvinte
profetice, care i-au fost apoi un adevarat program
de activitate pentru toata viata: "pe romanii
ardeleni� cu voia catre tot ce e adevarat, placut si
bun sa-i trag�. Intr-adevar, cei 27 de ani pe care i-a
trait in Ardeal ca vicar (1846-1848), ca episcop (18481864), si apoi ca arhiepiscop si mitropolit (1865-1873),
n-au fost decat ani de neintrerupte stradanii pentru
propasirea Bisericii si credinciosilor sai.
Pe plan organizatoric-bisericesc, Saguna intentiona
sa inceapa lucrarile de reorganizare a Bisericii sale
chiar din 1848. Izbucnind revolutia, a fost impiedicat
pentru un timp. In anul urmator insa, a inceput
demersurile pentru restaurarea vechii Mitropolii
Ortodoxe a Transilvaniei. In acest scop a redactat
trei memorii (Promemorie despre dreptul istoric al
autonomiei bisericesti a romanilor, Adaus la Promemorie
si Memorial), prin care arata necesitatea
restaurarii Mitropoliei Ortodoxe. In 1850 a convocat la
Sibiu primul sinod al eparhiei sale, la care au luat parte
24 de preoti si 20 de mireni (intre care si Avram Iancu),
in care s-a cerut de asemenea restaurarea Mitropoliei.
A fost nevoie insa de alte zeci de memorii, de alte
doua sinoade (in 1860 si 1864), prin care sa fie convins
mitropolitul sarb Iosif Raiacici sa-si dea consimtamantul
pentru iesirea Bisericii noastre de sub
jurisdictia Carlovitului cum era din 1783 si 1786, ca
apoi sa se obtina aprobarea pentru reinfiintarea
Mitropoliei din partea Curtii imperiale din Viena. Lupta
lui Saguna s-a terminat abia peste 15 ani, in 1864, dupa
ce sinodul ierarhilor sarbi si Congresul national
bisericesc sarb si-au dat aprobarea pentru despartirea
Bisericii noastre de cea sarbeasca, pentru ca la
12/24 decembrie 1864, printr-un autograf imperial, sa
se incuviinteze reinfiintarea vechii Mitropolii Ortodoxe
Romane a Transilvaniei si numirea lui Andrei Saguna
ca arhiepiscop si mitropolit. Noua Mitropolie avea ca
eparhii sufragane Aradul si Caransebesul, ultima luand
fiinta abia acum, fiind ales in fruntea ei vrednicul
protopop brasovean Ioan Popasu.
Una dintre cele mai mari realizari ale lui Saguna a
fost asadar restaurarea Mitropoliei Ortodoxe de la
Sibiu. Iata cum vorbeste Vasile Netea despre acest
mare eveniment din istoria Transilvaniei. "Ultima
sesiune a senatului imperial � in care romanii din
Transilvania nu puteau sa mai reintre niciodata � a
oferit insa lui Saguna posibilitatea unui mai strans
contact cu cercurile guvernamentale din Viena li
totodata cu imparatul insusi, carora le-a solicitat din
nou rezolvarea vechiului deziderat pasoptist:
despartirea ierarhica a Bisericii Ortodoxe Romane de
patriarhatul de la Carlovit si infiintarea unei mitropolii
proprii. Mult asteptata satisfactie avea sa-i fie data la
24 decembrie 1864 cand imparatul, cunoscand prea
bine cele ce aveau sa urmeze, a consimtit sa semneze
decretul prin care a admis infiintarea mitropoliei
ortodoxe a Transilvaniei si totodata numirea lui Andrei
Saguna ca mitropolit. Dorintele lui Saguna n-au fost
implinite insa decat in parte, fiindca din cele
6 episcopii sufragane solicitate � Bucovina, Arad,
Timisoara, Caransebes, Oradea, Cluj � nu i s-au acordat
decat doua, Aradul si Caransebesul, Bucovina, careia
urma sa i se dea mai tarziu o mitropolie proprie,
ramanand astfel, spre marele sau regret, in afara
jurisdictiei sale. Satisfactia sa pentru victoria
dobandita prin despartirea de patriarhatul de la
Carlovit si prin infiintarea mitropoliei romane independente,
a fost insa atat de mare incat in memoriile
sale a numit anul 1864 ca an al "mangaierii si bucuriei
supreme�, an de "insemnatate epocala�.

Lasă un comentariu