"De va strica cineva templul Lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe
el, pentru ca sfant este templul Lui Dumnezeu, care sunteti voi�. Cu
aceste cuvinte, din I Cor. 3,17., asezate in capul "Cuvantului inainte�,
preacucernicul parinte protopop Dumitru Gherman ne introduce in
"marea tragedie traita de neamul romanesc din Ardeal cedat,
samavolnic, celor care, intre 1940-1944, vor semana groaza si moarte
dupa Diktatul de la Viena din 30 august 1940�, in acei ani de suferinta
abatuti, ca un tavalug, peste romanii ardeleni ai neamului nostru atat de
incercat in involburata lui istorie. Totul cuprins in cartea-document "Rani
nevindecate ale neamului romanesc din mijloc de tara�, purtand
semnatura preacucernicilor parinti Dumitru Gherman si Dimitrie Gherman.
Protopop de Miercurea Ciuc, de fapt al judetului Harghita, in timpul
celor sapte ani (1983-1990), Dumitru Gherman a "cutreierat toate
localitatile si a constatat dezastrul ce a urmat acelei perioade�: biserici
demolate intre anii 1940-1944, unele parasite si aflate azi intr-o avansata
stare de autodistrugere, cimitire "profanate sau arate cu plugurile ce
sfartecau tarana odihnei stramosilor nostri�. Solicita atunci vrednicului
Preasfintit Episcop Emilian al Alba Iuliei "reinfiintarea vechilor parohii�,
in anul 1986 fiind oficializate si refacute cele din Poiana Veche
(Tulghes), Sandominic, Fagetel, Ciucsangeorgiu, Vlahita, Porumbenii
Mari, Praid. Constatand, in urma tavalugului, dezastrul spiritual si
material romanesc al zonei, Ierarhul Emilian, ganditor, cu o privire trista,
privindu-l in ochi pe preacucernicul protopop, l-a intrebat atunci:
"Pentru cine vrei tu, copile, sa refacem aceste parohii?�. Cu aceeasi
vorba si priviri triste i s-a raspuns: "Pentru lacasurile parasite, pentru
mormintele stramosilor romani. Preotii sa slujeasca in biserica si sa se
roage la altarele crucilor de la mormintele lor�. N-a intarziat replica
Preasfintitului Ierarh: "Stii ce am facut noi, astazi, copile? Am botezat
un copil mort!�. Parca nimic nu poate semnifica ceva mai trist si mai
dureros in fata unui dezastru!
Dupa dezastrul din perioada anilor 1940-1944, peste acele eforturi de
a reinvia viata romaneasca si crestineasca in zona, apoi dupa perioada
comunista, a revenit un alt tavalug, cel al iernii de decembrie 1989,
cand asupra romanilor de acolo, din Harghita si Covasna, "s-au retrezit
si repezit sentimentele sovine ale conlocuitorilor nostri care s-au
transformat in tensiuni etnice, care au avut un ecou tragic pentru
pamantul transilvanean. Si nu numai. In acele momente ne-am simtit
abandonati de conducatorii vremelnici si am retrait un film � scrie
Dumitru Gherman � ce, parca, il repeta sau continua pe cel din anii
1940-1944, dar la o alta scara.� Atunci, dupa decembrie 1989, dupa
furibunda teroare antiromaneasca, protopopul Dumitru Gherman a fost
nevoit sa paraseasca acel tinut mirific romanesc, al stramosilor
inaintemergatori, alaturi de preotii Ioan Toba (Cristuru Secuiesc), azi in
Italia, Eugen Micu (Praid), acum la Idicel Padure, Nicolae Calugaru,
stabilit la Saschiz � Mures, Dumitru Merlusca (Ciceu), ajuns in Moldova,
Dumitru Apostol (Vlahita), locuitor acum in
Bilbor, Traian Panzaru (Gheorgheni), traitor
in Cluj-Napoca, dupa ce caselor parohiale,
in care locuiau, le-au fost sparte geamurile
cu pietre, unii paziti de armata, amenintati,
nevoiti sa plece, sa paraseasca parohiile
din Ardeal, din tara lor!
Timp de sapte ani a adunat, cu rabdare si
migala, dovezile momentelor cumplite traite
de romani in zona. Vazand ca "istoria incepe
sa se repete, dupa 23 de ani, preacucernicul
parinte protopop Dumitru Gherman, din
indemnul si cu ajutorul fiului sau, pr. Dimitrie,
amandoi au cuprins datele si faptele culese,
dovezi inatacabile, din surse de la fata
locului, spre neuitare, in cartea "Rani
nevindecate ale neamului romanesc din
mijloc de tara�. "Gandurile noastre �
marturisesc autorii � se indreapta nu cu ura
impotriva cuiva, ci cu durere, dorind sa nu
se mai repete niciodata intre oameni
asemenea tragedii�.
In perioada 1940-1944, si nu numai, romanii
din zona Harghita-Covasna au trecut prin
mari incercari: biserici demolate, cimitire si
case parohiale distruse, preoti batuti,
credinciosi obligati, fortati sa treaca la o
alta religie, arestati. Imprejurari in care, cu
toata teroarea instaurata, rezistand maghiarizarii
fortate, avand singura mangaiere, in
Biserica strabuna� � dupa exprimarea IPS
Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei -, romanii
de acolo si-au "pastrat neatins sufletul�,
alaturi de preoti "care si-au indeplinit
misiunea mantuitoare!�.
Lovite au fost, cu predilectie, bisericile
ortodoxe si greco-catolice, pornirea devastatoare,
demolatoare, distructiva si criminala,
cunoscand efectul demoralizator al
rautatii si urii impotriva credintei stramosesti
si a slujitorilor sfintelor altare. Lovirea si
injosirea pastorului era telul lor! Cu acest
otravit, marsav gand, in anul 1941, a fost
expulzat preotul Gheorghe Pasat (luptator
la Marasesti, pe corp cu cicatrici ale ranilor
suferite in Primul Razboi Mondial) si a fost
daramata, din ordinul protopopului romanocatolic
L�rincz, din Ditrau, bijuteria de
biserica din Borsec, ridicata intre anii 19361940, "sub directa obladuire a Primului
Patriarh al Romaniei, dr. Miron Cristea�, "una
dintre cele mai tipice si mai frumusele
biserici din Transilvania�, "o adevarata
minune, rasarita in Baile Borsec�. Odoarele
au fost furate de localnicii maghiari,
catapeteasma a fost aruncata in sinagoga
evreiasca, materialele rezultate din demolare
au ajuns la capela romano-catolica din
Gura Secului, iar crucile si ele - aruncate.
Dupa sosirea trupelor horthyste, catunul
Poiana Veche � Tulghes a fost ravasit,
credinciosii romani persecutati "ca sunt
romani�, copiii la scoala batjocoriti si
scuipati ca vorbeau romaneste. Alexandru
Zait si Petruca Dandu al lui Grigorut, arestati
si dusi, nu s-au mai intors niciodata.
Cutremurator a fost momentul in care, tocmai
in noaptea de Pasti a anului 1944, preotul
romano-catolic Pall Arpad si locotenentul
Lukacs Istvan, beti, si de alcool, si de ura, iau
maltratat pe cei veniti la Slujba Invierii,
profanand biserica, intentionand sa-l
omoare pe preotul roman. Locotenentul a
pus revolverul pe podea, strigand "Pe toti
va impusc!�. Apoi a urinat in biserica.
Grigoras Dandu, din Valea Frumoasa �
Tulghes, venea la biserica, in uniforma
statului maghiar, fiind militar in concediu. I
s-a reprosat ca intra, cu "haine sfinte
unguresti in spurcata de biserica romaneasca�!
L-au pus sa urce intr-un copac si
sa sara, ca pedeapsa, de mai multe ori. Apoi
a fost batut crunt. "Preotul paroh Stanea
Gheorghe si-a continuat slujba, cu toate
injuriile, dar nu a mai inconjurat biserica cu
prapori, asa cum este traditia noastra
crestineasca�. La 18 februarie 1943 "maini
nelegiuite au dat foc bisericutei din Poiana
Veche si s-a mistuit toata in flacari (�). Totul
a ars, chiar si clopotul s-a topit cu totul,
ramanand numai zgura din el�. Azi, pe locul
bisericutei, cu hramul "Sfantul M. Mucenic
Dimitrie�, "se gaseste doar o groapa de
gunoi (�), iar langa acel loc sfintit s-a zidit un
veceu�.
In anul 1940, Biserica din Ditrau, din acelasi
ordin al protopopului romano-catolic L�rincz,
a fost demolata, intr-o singura zi, din temelie,
iar din materialele rezultate a fost construita
o casa pentru postul de jandarmi, iar preotul
ortodox Iacob Coriolan a fost expulzat,
credinciosii romani fiind trecuti, cu forta, la
religia romano-catolica. Cei care au refuzat
au fost maltratati si alungati, dupa ce li s-au
spart geamurile caselor, invatamantul in limba
romana a fost desfiintat. Romanul Ilie Tepes
cade prada salbaticiei! Batut in mod barbar,
este dus la primaria din Ditrau. Taiat cu
cutitele, este aruncat din balcon, dupa ce iau
zdrobit degetele inclestate de balustrada.
Jos a fost jefuit, apoi peste el a fost aruncata
o poarta!�.
In anul 1940 "incepe sfarsitul vietii romanesti
si in localitatea Meresti�. Intr-o zi si o noapte,
bandele hothyste darama biserica. Azi, pe
locul unde a fost zidita, sunt doar pietre
imprastiate. Atat. Cimitirul a fost profanat, iar
credinciosii romani, maghiarizati, au fost siliti
sa treaca la religiile romano-catolica si
reformata, acolo unde "Mos Stefan Vasi nu
mai stie niciun cuvant romanesc�.
Mainile unor salbatici si criminali au facut
una cu pamantul si biserica din Martinis, in
anul 1942, doar turnul de la intrare ramanand
marturie a trecerii involburarilor urii dezlantuite
pe acolo. Cimitirul a ramas intr-o paragina
totala, mormintele-s neingrijite, crucile
daramate, pe care cu greu se mai pot deslusi
numele romanesti: Oprea, Blaga, Neagu, dar
si cele maghiarizate � Kadar, Pintio (Pintea),
Pap, Kolesa. "O priveliste dezolanta, tragica�.
N-a scapat de tavalugul urii nici biserica
din Aldea. Dupa ce au baut zdravan, la
carciuma, o banda de horthysti, niste derbedei
sufocati de ura, sub conducerea unui ofiter
s-au napastuit asupra caselor romanilor,
spargandu-le geamurile cu pietre, apoi, pana
dimineata, au daramat biserica pana la
temelie. Romanii au fost maghiarizati si trecuti
la religia unitariana. Cimitirul lasat in paragina,
profanat, doar cu cateva cruci, a ramas
singura trista marturie ca romanii au trait
acolo. Asta se intampla in anul 1942!
A doua zi dupa sosirea trupelor ungare in
Ocland, la 14 septembrie 1940, ocupantii
vremelnicii au trecut la actiune. Spre sfarsitul
lunii septembrie au inceput demolarea
frumoasei biserici. Au inceput militarii armatei
horthyste, iar dupa plecarea lor "opera�
distructiva a fost continuata de harnicia
populatiei civile!
La 1877, la Craciunel, era ridicata mica
bisericuta de zid si o clopotnita cu hramul
"Nasterea Domnului�. In anul 1937,
credinciosii romani de aici au considerat cai
bine sa ridice o noua biserica. Minti
infierbantate, ura celor pusi pe distrugeri, pe
rele, pe razbunari si faradelegi, au daramat, in
anul 1942, biserica, clopotele au fost luate,
unul dus la biserica romano-catolica din
Craciunel, celalalt in turnul bisericii reformate
din Sanpaul. Ca peste tot, cimitirul-profanat,
cele cateva cruci fiind lasate in uitare, pentru
a fi stearsa orice urma ca aici au fost romanii,
inaintemergatori localnici, bastinasi. Au ramas
pietrele si convingerea ca "Daca tacem noi
vor vorbi pietrele, zidurile, urmele��
Chiar in ziua intrarii lor in oras, horthystii au
patruns, la 11 septembrie 1940, in biserica din
Miercurea Ciuc, devastand-o si jefuind-o de
tot ce avea mai de pret. "In septembrie 1940,
preotii au fost izgoniti, iar bisericile profanate,
transformate in magazii, iar Sfantul Altar a fost
folosit ca W.C.�. "Intorcandu-se, la 7 octombrie
1944, la Odorhei, protopopul Sebastian Rusan
constata: "Catedrala ortodoxa se gasea intro
stare de nedescris! Si acum este plina de
excremente uscate. Niciun singur geam, nicio
bucata de odajdii, carti de ritual, vase sfintite
etc. nu mai sunt� (�). "In anul 1942, maghiarii
de la conducerea orasului au luat hotararea
de a demola biserica din Odorhei si au
prevazut, in bugetul orasului, suma de 3.500
de peng� pentru demolarea catedralei, sub
motiv ca, �in urma cutremurului din 1940� s-au
produs fisuri si ameninta cladirile din jur. Mai
tarziu au renuntat la demolare si au
intrebuintat-o ca magazie, apoi au golit-o si a
devenit W,C. public.�. Adica, "excremente
omenesti in Sfantul Altar, pe Sfantul Disc, pe
ornamente si obiecte bisericesti!�. Barbarie!
Vandalism! "Autorii au ramas necunoscuti, dar
de Dumnezeu stiuti!�.
"Tragedia � avertizeaza autorii � nu s-a
abatut doar asupra celor in viata, ci si asupra
celor plecati la cele vesnice!�. Monumentul
Eroilor Martiri din Primul Razboi Mondial, ridicat,
la Odorhei, in anul 1940, a fost, de nenumarate
ori, profanat, osemintele Osuarului scoase si
imprastiate in jurul lui, fiind, astfel, batjocorita
jertfa eroilor cazuti pentru acest pamant sfant
romanesc! Nici macar in somnul lin nu-s lasati
sa se odihneasca in pace?!
Ca intr-un pomelnic se insira bisericile
disparute, in timp, in zona amintita: Remetea,
Jigodin, Cosmeni, Casinul Nou, Plaiesii de Jos,
Satul Nou, Bozod, Taetura (Vagas), Jacul
Romanesc, Eted, Iasul, Meresti (Himorod,
Almas), Jimbor, Satu Mare, Cristur, Darjiu,
Bogodaia, Fenhaz, Bezidul Nou, Cioc, Atid,
Ulies, Jimbor, Pationd, unele zidite pe la 1799,
1804, 1805, 1903, altele parasite: Sandominic,
Bogodia, Uilac, Ciucsangeorgiu, Lazaresti sau
trecute la alte culte cu credinciosi cu tot, cum
este cea din Ghidut-Lazarea, carora li se alatura
capelele distruse sau desfiintate din Ditrau,
Carta, Tatarbunkk, Sandominic, Ciceu, Pauleni,
Sanmartin-Ciuc, Goagiu, Lupeni, Mugeni,
Vlahita, Cristur, Zetea, Corund, Baile Homorod,
Doboseni, Mihailesti. Numeroase sunt cimitirele
distruse, profanate, parasite: Joseni
(destelenit!) Miercurea Ciuc (Cimitirul Eroilor
din Primul Razboi Mondial 1916-1918 - profanat),
Pauleni, Sandominic, Ciceu (arat!), SoimeniCiuc, Jigodin, Lazaresti, Ciucsangeorgiu
(magharizat), Meresti, Martinis, Aldea, Craciunel,
Dobeni, Bodogaia, lor adaugandu-li-se mormintele
Eroilor de la Miercurea Ciuc, Odorhei,
Porumbeni � profanate si parasite si ele.
In perioada 1940-1944 au fost alungati sau sau
refugiat din calea urii, a urgiei horthyste
preotii: Gheorghe Pasat (Borsec), Eugen
Ariesanu (Gheorgheni), Ioan Cretu (Ditrau),
Iacob Coriolan (Ditrau-Ghidut), Aviralon Costea
(Voslobeni), Izidor Vlad (Miercurea Ciuc), Ioan
Barcan (Miercurea Ciuc), Simion Colceriu
(Cosnea), Ioan Alexandru (Ciucsangeorgiu),
Mihail Borgovan (Lazaresti), Francisc Prateu
(Imper), Sebastian Rusan (Odorhei), Emil
Colceriu (Vlahita), Iosif Sarbu (Porumbenii
Mari), Chirion Pacurariu (Cristur), Alexandru
Cojocar (Corbu), Ioan Ploscaru (Bodogaia),
Simion Rusu (Eliseni), Octavian Chehaiciuc
(Uilac), Valer Cojocaru (Petecu), Covasan
(Bicazu Ardelean), Gheorghe Tudoran (Aldea),
Vasile Lupu (Craciunel), Augustin Popa
(Ocland), Ioan Dumitru (Tulghes).
Prigoana fostilor stapanitori unguri s-a
dezlantuit impotriva bisericilor, a credintei
ortodoxe si greco-catolice, pentru
maghiarizarea elementului romanesc. Nume
precum Barsan, Chiriac, Colceriu, Damian, Dan,
Hosu, Campean, Costea, Vacar, Vlad, Ciubotar,
Moldovan, Goga, Tepelus, Moga trebuiau sa
dispara din zona Joseni. S-a mers pana acolo,
incat, in anul 1940, aproximativ 1.200 de
credinciosi au fost "invitati�, cica, de bunavoie
"sa ceara alipirea la Episcopia Hajdudorog ce
s-a intemeiat in Ungaria, cu scopul de a-i
indeparta pe romanii greco-catolici din
Transilvania, de romanii ramasi ortodocsi.
Scopul? Unul singur! Alungarea romanilor din
zona. Asa s-a ajuns ca sa fie expulzati de
autoritatile horthyste, doar in perioada 5
septembrie � 14 noiembrie 1940, romanii din
urmatoarele judete: Cluj � 329, Somes � 92, Ciuc
� 467, Salaj � 3.513, Bihor � 653, Maramures �
1.120, Nasaud � 1.332, Satu Mare � 1.200, Mures
� 1.178! Sa te mai miri, oare, ca in localitatea
Remetea azi nu mai este niciun roman?! Biserici
pangarite, transformate in magazii, dupa ce au
fost devastate si murdarite, au aparut lagare
de concentrare pentru "nesupusi�, unul
aflandu-se la Miercurea Ciuc!
Batjocura era la ordinea zilei! Grefier in
Ministerul de Justitie, Niculaie Stefaniu, cu
sotie secuianca, cu pasaportul in regula, la 31
decembrie 1940, a venit la Miercurea Ciuc. A
doua zi, 1 ianuarie, un ofiter si doi jandarmi
unguri au intrat in casa. Din senin, fara vreun
minim motiv, i-au tras cinci palme rasunatoare,
lasandu-l fara doi dinti, apoi, cu un pat de arma,
l-au doborat la pamant, strigandu-i: "Cum ai
indraznit sa mai calci pe acest pamant sfant
maghiar?�. Dus intr-o celula, batut-mar,
injurat ca "valah puturos si opincar�, i-au
aruncat o oala cu fecale in fata.
Ocupantul vremelnic facea totul pentru a
sterge orice urma romaneasca! Cazul lui
Vasile Almasan este edificator. Arestat de
temutii jandarmi cu pene de cocos, a fost
internat intr-un lagar al mortii la Kanizsa, in
Ungaria. Eliberat se intoarce acasa. Ciudat,
chiar dupa "armistitiu�, spre sfarsitul anului
1944, arestat din nou, este batjocorit, fiind
impuscat intr-un lan de grau, de langa
Frumoasa, fiind gasit abia dupa doua
saptamani. Intimidarea era considerata o
metoda eficienta. Amenintat ca va fi
expulzat, daca va mai tine slujba si predica
in limba romana, preotul Victor Gherghel din
Ghimes a recurs la o gaselnita: sa faca o
"slujba� doar prin semne, intr-un fel de limbaj
pentru surdo-muti, nici sa cante, nici sa
vorbeasca, nici in limba maghiara, cum i se
cerea, nici in romana, cum i se interzicea. Sa
mers pana acolo, incat a fost interzisa chiar
si folosirea albastrului la varuit, "deoarece,
aceasta culoare capatase o larga intrebuintare
la romani�, clamau stapanitorii vremelnici,
dansurile si costumele nationale
romanesti au fost interzise si ele. Instructorul
ungur din Chiejd "i-a obligat pe "leventii�
romani sa umble in coate si genunchi peste
ogoare si razoare, silindu-i sa sape gropi in
pamant, cu mainile, apoi, patru tineri romani,
pusi la grapa, manandu-i cu biciul pe brazda,
ca pe vite.�
Sufletele oropsitilor de atunci se aud
plangand si azi. Se sperie pana si gandul
de ce erau in stare! In septembrie 1944, Ioan
Ardelean este adus si numit primar, la Imper,
insotit de Maria, sotia insarcinata in luna a
saptea. Zvonindu-se ca vin iar ungurii, la 25
octombrie 1944, localnicii maghiari, cu de la
sine putere, au pus mana pe conducere. Se
pune la cale un scenariu diversionist,
criminal. Jandarmul, preotul, notarul Ioan
Ardelean si sotia sunt urcati intr-o caruta,
chipurile, pentru a putea pleca din calea
hortystilor, sa fie "salvati�. Localniciicriminali,
inarmati inclusiv cu grenade, i-au
ajuns din urma, conform intelegerii de
culise. Jandarmul si preotul au reusit sa fuga
in padure, salvandu-se. Notarul a fost
impuscat in piept si in umarul drept. Impuscata a fost si sotia lui, Maria, dupa care peste
ei au aruncat o grenada care notarului i-a
rupt gatul, sotiei i-a zdrobit un picior si
pieptul. Degetele inelare le-au fost, la
amandoi, taiate, pentru a le lua verighetele,
Mariei si lobii urechilor, pentru a-i fura
cerceii. "Ei isi dorm somnul cel de veci langa
Altarul bisericii parohiale din Imper, martiri
romani care nu trebuie uitati niciodata.
Acolo, in mormant, nu sunt doi, ci trei: tata,
mama si copil nenascut (�). La moartea lor
n-au plans parintii, nici rudele, ci au plans
un prunc nenascut si ingerii alaturi de ei.�
Ce barbarie! Pe monumentul ridicat, in 1984,
de parohia Imper � cuvintele "omorati de
secuii din localitate�, au fost eliminate cu
dalta! Adevarul, care supara, a fost, inca o
data, batjocorit! Iar, incetul cu incetul, pe
crucile mormintelor, Radu a devenit
"Raduly�, Vancea � V�ncsa intr-un destin
tragic al istoriei noastre involburate.
Cartea "Rani nevindecate ale neamului
romanesc din mijloc de tara� (autori Dumitru
Gherman si Dimitrie Gherman) este o
dureroasa marturie a calvarului romanilor
din zona, o trista aducere aminte, un urcus
pe Golgota neamului nostru ardelenesc,
dupa care in urma a ramas o lacrima amara.
O carte-document a suferintelor Neamului.
"Doamne, ce s-a facut cu noi?� � se intreaba
autorii cartii. Cartea-i si un avertisment,
totodata si un semnal de alarma. Ce s-a
intamplat atunci, in acele vremuri, nu trebuie
sa se mai repete vreodata. Urmasilor acelor
"arhangheli ai cruzimii� le mai spunem o
data, ca neam nascut crestin si tolerant:
iertam, dar nu uitam! Si sa nu se uite nici
avertismentul: "De va strica cineva templul
Lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el,
pentru ca sfant este templul Lui Dumnezeu!�.
