"Soarele sta gata sa se ascunda dincolo de culmile
Muntilor Giurgeului, ale caror umbre se lateau tot mai
mult peste lunca ingusta a paraului Belcinului.
Racoarea placuta a inserarii ce se apropia a mai
alungat zapuseala din timpul zilei. Era sfarsitul lunii
mai, cu salcamii toti in floare si aerul imbalsamat si cu
flori multe pretutindeni, nu numai in natura inconjuratoare,
ci si in sufletele oamenilor. O liniste adanca
se lasase peste intreaga natura, de parca s-ar fi
pregatit si ea pentru odihna. Iar noaptea incepea sa
coboare din inaltimile montane, falfaind din aripile ei
intunecate. In aceasta atmosfera de pace, doar tropotul
regulat al pasilor cailor si scartaitul carutei tulburau
amurgul ce incepuse sa-si intinda bratele pe pamant�.
Sunt cuvintele de inceput ale romanului istoric
"Peste hotarele timpului�, cuvinte cuprinzatoare prin
acea conciziune a exprimarii mustind de memoria
vremurilor si de imaginatia autorului cartii, Ilie Sandru,
coborand, parca, din lumina inaltimilor si din aerul
brazilor, pentru a crea materia narativa a familiei de
moldoveni de pe apa Tazlaului, care i-a si dat numele,
ajunsi la Manastirea Doamnei din Toplita Romana.
Badita Toma, calugarul, atras de istoria unui loc al
credintei stramosesti, fratele lui Vasilica deschid
drumul de la Manastirea Tazlau pana la Manastirea
Doamnei de la Toplita Romana, prin acele "roiuri de
ceata care se lasau peste Valea Muresului, ca niste
valatuci uriasi de scame albe ce pluteau peste
pamant�. Acolo, la Toplita Romana, dupa reala, dar si
cu sens simbolic, trecere a muntilor, incepe saga
familiei, prin calitatile resursei analitice a autorului in
sirul si sub influenta intamplarilor. In acest sir al istoriei
familiei se asaza, intr-o succesiune pe cursul
evenimentelor si al adevarului, Toma, Ileana, Toderuc,
Angelica, Anisia, Ionut - preot in Bilbor, Octavian,
oameni mandri si demni ca niste brazi, cuprinsi intr-o
particularitate aparte si cu talent, de autor, intr-o
insinuare a fictivului in real. Bunicul Toader, bunica
Ileana, tatal Ioan Taslauanu, plamaditi, parca, din
stancile muntilor, i-au ramas dragi lui Octavian
Taslauanu, in memoria vesniciei.
Scoala lui la Sanmiclausul Giurgeului (Gheorgheni),
"la scoala sacuilor� si la "limba lui Arpad�, apoi la
Brasov, la liceul condus de profesorul reghinean Virgil
Onitiu, la Blaj, "scoala scolilor romanesti din Ardeal�,
prieten cu Florea Bogdan, alt viitor luptator ardelean,
si cu George Schiopul, apoi urmarea cursurilor la Liceul
din Nasaud, slujba la vispanul din Bicaz, inscrierea la
Seminarul din Blaj, urmata de refuzul lui Octavian
Taslauanu de a se face preot, toate constituie acele
imagini caleidoscopice ale derularilor intru identificarea
personajelor. Coborator din maretia Bilborului,
leagan al copilariei lui, in simfonia orchestrei naturii
rasunand pana la Iezerul Calimanilor, Octavian
Taslauanu avea, de fiecare data, acea mandrie a
deciziei. Primind ordinul de chemare din partea
regimentului din Odorhei, la incorporarea si trimiterea
lui, tocmai la Trieste, la Scoala de ofiteri, timp de un
an, probabil a fost animat de un gand si un viitor plan:
refuzul de a sluji imparatului.
Ajuns student la Universitatea din Bucuresti, audia
cursurile lui Titu Maiorescu, Ovid Densusianu, Dimitrie
Onciul, Nicolae Iorga, apropiati fiindu-i prietenii Ioan
Slavici, Alexandru Lapedatu, Ilarie Chendi. La
recomandarea si la indemnul lui Ion Bianu, de la
Academia Romana, Octavian Taslauanu ajunge la
Consulatul Romaniei de la Budapesta, acolo unde urma
sa apara, la 1 iulie 1902, revista "Luceafarul�, care "va
slavi mareata Inviere�, revista din al carei comitet de
redactie faceau parte, printre altii, si Ioan Lupas, Aurel
P. Banut, Octavian Goga, in jurul revistei aflandu-se
Nicolae Iorga, Cincinat Pavelescu, George Cosbuc,
St.O.Iosif, Ilarie Chendi, Zaharia Barsan, mai tarziu si
Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Ion Agarbiceanu.
In istorisirea evenimentelor particulare ale vietii
personajelor, in acest spatiu romanesc, Ilie Sandru le
decupeaza din istorie cu acea aparte memorie a
amanuntului, totul innobilat de acea morala ardeleneasca
a traditiei, de acea ordine morala a existentei
interogatiilor launtrice in oglinda vremii. Poezia "Oltul�,
a autorului "Cantecelor fara tara�, aprecierile lui
Caragiale, la adresa aparitiei cartii lui Goga � "Poezii�,
entuziasmat de "noul ucenic al strunei�, racirea
relatiilor intre Octavian Taslauanu si Goga, "poetul
patimirii noastre�, din cauza Adelinei, mutarea la Sibiu
a "Luceafarului�, in anul 1906, an in care Octavian
Taslauanu a fost ales secretar al ASTREI, sunt
relatate, de catre autor, intr-o paralela a introducerii
in oglinda vremii a celuilalt personaj � Florea Bogdan,
intr-o lume puternic individualizata prin acea
radiografie a psihologiei particulare a personajelor.
Ambii, Octavian Taslauanu, coborator din Bilbor, si
Florea Bogdan, din Faragau, ajung cu glotasii ardeleni
pe pamantul Galitiei, sa lupte, in Primul Razboi Mondial,
"pentru dragutul de imparat�. Ambii se angajeaza in
acea alta lupta sfanta, pornind din sentimentul
national. Este momentul radiografierii vremii, a
realitatilor concrete in care se afla zbuciumul unui ofiter
ardelean, luptator pentru o cauza care nu-i a lui!
Dupa un consult medical, la Budapesta, intors de
pe front, si o trimitere la Sanatoriul de la Mehadia, la 1 mai
1915, locotenentul din armata austro-ungara dezerteaza.
"Sunt in Tara Romaneasca � scria el, dupa abandonarea
uniformei austro-ungare �, dar traiesc cu sufletul tot in
Ardeal.� Voluntarul Octavian Taslauanu este repartizat
la Regimentul 2 � Infanterie din Ramnicu Valcea.
Intre timp, la Bucuresti ajunge si Florea Bogdan.
De-acum, destinele lor se impletesc in cadrul Corpului
IV Armata, la 14 august 1916 ascultand Ordinul de zi al
Regelui Ferdinand, care cerea ostasilor sa poarte
steagurile spre Transilvania, peste hotarele unde
"fratii vostri asteapta, cu nerabdare si cu inima plina
de nadejde, indemnand la biruinta�. Intra in actiune
"Detasamentul Borsec�. Desi se afla "sub flamurile
nationale�, Taslauanu nu putea participa la lupte,
chiar ofiter fiind, din cauza ca nu era cetatean roman,
ci al Imperiului dualist. Urmeaza "iarna suferintei�
anului 1917, pentru Taslauanu si Bogdan, apoi
inceperea ofensivei, cu bataliile de la Oituz, Magura,
Targu-Ocna, Ciresoaia, Cosna, Marasti, Marasesti. Ca
o recunoastere a meritelor lui pentru binele Tarii, i se
acorda gradul de capitan si cinstea de sef al
Serviciului de Informatii al Armatei, acordandu-i-se,
in sfarsit, si cetatenia romana.
Imbracati in "camasa mortii�, Octavian Taslauanu
si Florea Bogdan s-au aruncat, mai intai, in acel
"triunghi al mortii� din Moldova, dupa care Armata
Romana a trecut Carpatii, pe pamantul Transilvaniei,
"in numele sfintelor drepturi nationale�.
Existenta personajelor este descrisa coborand in
realitatea trecut-prezent, de la deviza ostirii romane,
sub comanda generalului Eremia Grigorescu: "Pe aici
nu se trece!�, replica data generalului Mackensen,
pana la eliberarea Ardealului si Unirea de la
1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, Ziua cea mare a
romanilor. Un parcurs de la generalii Traian Mosoiu si
Gheorghe Mardarescu la respingerea atacului
armatei Sfaturilor ungare, in anul 1919, zdrobirea lor,
fuga lui Bela Kun � omul lui Lenin, si marea victorie a
ocuparii Budapestei, de Armata Romana, unde
sergentul Iordan si caporalul Bivolaru au inaltat
opinca romaneasca pe cladirea Parlamentului.
Cartea lui Ilie Sandru nu poate constitui o lectura
de tip speculativ. Ilie Sandru, in "Peste hotarele
timpului�, povesteste, cu abilitate narativa si talent
scriitoresc, istoria personajelor, impletind imaginatia
si biografia lor in tesatura abila a cuvintelor. O carte,
un roman istoric al literaturii Ardealului despre
zbuciumul si suferinta romanilor de aici. Si o trimitere,
ca un avertisment, la actualitate: ce a fost castigat nu
mai trebuie pierdut! Mai altfel spus, ce odata a fost
castigat cu sange, nu se mai negociaza cu cerneala!
