Jaful economic national, in interesul
imbogatitilor fraudulos si peste noapte,
dupa 1990, dar - intr-o mai mare masura - a
strainatatii, a fost o constanta si el a
urmarit cu perseverenta scopul de a slabi
Romania, de a o face vulnerabila in fata
dictatelor de peste granita, economice
(ale FMI, de pilda), dar si a pretentiilor
politice de tot felul, inclusiv de federalizare
sau de creare de autonomii, de enclave
etnice dupa pofta vecinilor si neprietenilor
nostri. Asa-zisa integrare europeana si
egalitate cu celelalte 26 de state ale UE
este un basm pe care incep sa nu-l mai
creada nici copiii; in lipsa unei economii
solide am devenit o prada usoara si o
colonie (si aceea de mana a doua!) a
mai-marilor acestei lumi.
Incercari similare de subminare
economica au existat si in perioada
interbelica. Daca am da "filmul� invers, am
constata, in cazul fondului forestier
national, grosso-modo, urmatoarele: a) o
defrisare salbatica, fara precedent, a
padurilor si instrainarea "aurului verde�,
care a plecat, in ultimele doua decenii de multe ori neprelucrat sau partial
prelucrat - in toate partile, urmand "roza
vanturilor�, intru imbogatirea talharilor
autohtoni si a firmelor straine; b) o grija
deosebita fata de padurile tarii, indeosebi
in perioada ceausista, o exploatare
rationala a lor, in interes national, dublata
de reimpaduriri pe scara larga, inclusiv
pentru a elimina, pe cat mai era posibil,
urmarile; c) jaful sistematic, practicat dupa
1945, de statul sovietic prin celebrele
SOVROM-uri.
Invinsa militar si politic, Ungaria
interbelica a incercat si subminarea
economica a Romaniei, ca o premisa a
atingerii scopurilor sale iredentiste. Pe
plan local, aceasta tendinta era semnalata
si de publicatia "Muresul�, An II, Nr. 22,
Tg.-Mures, din 3 iunie 1923, p. 1, in
editorialul intitulat PADURILE si tragea un
semnal de alarma asupra consecintelor
nefaste, ecologice, economice,
financiare si politice ale defrisarii
padurilor de pe Valea Superioara a
Muresului, efectuate mai cu seama de
firme straine, din tari succesoare fostului
Imperiu Austro-Ungar:
"Unde pier padurile noastre? Incotro se
scurge bogatia noastra? Pier padurile, pe
zi ce trece, - si nu mai cresc altele in loc.
Trenuri nesfarsite de scanduri si de poste
blocheaza toate garile in drumul lor spre
tari straine. Oare contravaloarea acestei
"bogatii� intra in tara? Aici se poate
raspunde cu cel mai hotarat nu!
Luand de pilda fabricile de pe Valea
Muresului, care aproape toate au
centralele in Ungaria, Austria, Italia etc.,
vom vedea ca acestea au ordin sa se
sustina din ceea ce pot vinde in interior,
caci valoarea lemnului exportat, platita
in valuta forte, va fi incasata de centralele
din strainatate.
Cu acest sistem vom ajunge ca in cativa
ani sa nu mai avem nimic din ceea ce
formeaza bogatia noastra nationala.
Personalul intreprinderilor, strain in
covarsitoare majoritate, stoarce ultimul
stop de avutie si ultimul strop de
vlaga din muncitor, caci atunci cand
�exploatarea� se va termina, va pleca si
el in tara al carui cetatean este, sau in
cel mai rau caz a fost. Va pleca, dar nu din
tara noastra, cel putin de pe Valea
Muresului, pentru a se aseza pe alta vale,
daca va mai ramane vr�una neexploatata,
si-si va continua meseria, in detrimentul
avutiei noastre.
Ce masuri s-au luat in fata acestei
primejdii? Inteleptii Sionului sunt mai
intelepti decat ai guvernului si vor iesi
deasupra chiar in cazul cand guvernului
i-ar da prin cap sa ia vreo
masura. Vor urma cateva cointeresari
stralucite, si puhoiul pornit isi va vedea
vijelios de drum.
Nu vi se pare ca dusmanii nostri
continua lupta pe alt teren decat al
armelor, pe terenul economic? Lupta se
desfasoara in fata noastra si nu o simtim,
dar ea ne distruge temeinic temeliile, pentru
a nu ne mai putea ridica niciodata.
Primejdia e mai mare daca nu ne vom
da seama la timp si lupta decisiva va fi
pierduta.�
Selectia textului si prezentarea,
