Ludus, liceeni semicentenari

Am avut bucuria de a participa la intalnirea prilejuita de aniversarea
semicentenarului de la absolvirea Liceului din Ludus, promotia 1962 �
1963 (16.04.2013).

Imbratisari, glume si lacrimi au marcat momentele reintalnirii din
curtea vechiului liceu. S-au adunat din toate colturile tarii sa traiasca
clipa ce vrea sa cuprinda prin dimensiunile ei istoria vietii fiecaruia
dintre participanti, sa cinsteasca solidaritatea generatiei si bucuria
de a pastra in suflet versul emblematic "Gaudeamus igitur�. S-au privit
cu luare aminte, trecand peste schimbarea adusa de cei 50 de ani
trecuti, cautand gestul, glasul, zambetul, privirea ce amintesc de fostul
coleg. Minutele de reculegere dedicate profesorilor si colegilor mutati
la Domnul au marcat prezenta spirituala a acestora la aniversare.
La festivitate au fost prezenti profesori reprezentativi, acum
octogenari: dl Micu Augustin, directorul liceului timp de cateva
decenii, dl si dna Sturza, dna Modrea, dna Serban. Emotionati, smeriti,
dar cu zambetul pe buze, pareau icoane coborate din adancul
vremurilor, din "Dascalul� lui Goga:

"Azi ca un sfant dintr-o icoana veche,

Bland imi rasai cu fata ta blajina,

Cu zambet bun, cu ochi cuminti si limpezi,

Stralucitori de lacrimi si lumina.�

In vorbirea lor, prin cuvinte simple, cu modestie, au pus accent pe
contributia generatiei aniversate la formarea lor ca buni profesori.
"Ne dadeam seama de reusita orei dupa expresia fetei voastre.�
Cu deosebita admiratie, respect si dragoste a fost primit discursul
doamnei profesor Sticlaru Cornelia, diriginta clasei reale, care in
prezent locuieste in Timisoara, si care a fost adusa, ca surpriza zilei,
telefonic, de unul dintre fostii elevi. Interventia domniei sale, poate
cea mai emblematica figura de profesor de atunci, a marcat profund
intreaga festivitate, precum si continutul prezentului articol:

"Clepsidra timpului isi urmeaza cursul implacabil, chiar daca ne vine
sa rostim cu totii: opriti timpul, legatura nestramutata intre cer si
pamant, carora le apartinem deopotriva, care se asociaza cu
frumusetea versului eminescian:

"Stelele in cer

Deasupra marilor,

Ard departarilor,

Pana ce pier.�

La strigarea catalogului au raspuns rand pe rand profesori, ingineri,
artisti, medici, farmacisti, tehnicieni, intr-un cuvant OAMENI formati la
Liceul Ludus. Toti au adus elogii si multumiri celor care i-au indrumat
sa ajunga la locul propus sau cel rezervat de destin. Versurile poetului
muresean Mircea Dorin Istrate, rostite de unul dintre colegi, rezuma
sentimentul unanim pentru parintii de suflet, poate intelesi mai putin
la vremea aceea:

"N-aveti pret pe lumea asta,

Pentru a voastra grea lucrare,

Prea putina-i multumirea

Ce v-o aducem inchinare.�

Lasă un comentariu