Sus de tot, pe o culme de
deal, asemenea unui "pinten� de
munte, stau incremenite in tacerea
si uitarea timpului zidurile
in ruina ale unei cetati taranesti
fortificate. Ele raman "pitite� si
"ascunse� privirilor in verdele
padurii de brazi, fagi si stejari,
peste care primavara asterne
albul florilor inmiresmate ale
ciresilor salbatici, salcamilor si
tufelor de soc. Astfel ca, in luna
mai, deabia le mai zaresti de la
marginea soselei SighisoaraRupea-Brasov. Asa ca amanam
pentru altadata urcusul abrupt
spre Cetate, zabovind pe ulita
principala a multisecularului Saschiz.
Este acea asezare sateasca pe
care, in toamna anului 1599,
Voievodul Mihai Viteazul o ridica
la rangul administrativ de "principal
targ slobod din Transilvania�.
In chiar zona centrala a asezarii,
admiram zidurile groase, ca de
fortareata, ale Bisericii Evanghelice
a credinciosilor sasi; monument
istoric, arhitectonic si de cult
religios ocrotit de UNESCO.
Trecem, apoi, pragul unei batrane
casute de locuit, in ale carei
incaperi stau randuite ustensilele
si exponatele unui mic "AtelierMuzeu� de icoane pictate pe
sticla. Bogatia si frumusetea lor
fac dovada talentului, perseverentei
si muncii sotilor-octogenari
Aurelia si Nicolae Calugarul.
Ea, farmacista o viata intreaga, iar
el, candva, slujitor in altarul
singurei biserici ortodoxe din
municipiul Odorheiul Secuiesc.
Gazdele noastre ne marturisesc ca
taina pictarii sfintelor icoane le-a
venit ca un dar ceresc de la Bunul
Dumnezeu. Iar acest dar si har a fost
si este, pentru cei doi soti-pictori,
o placuta si linistitoare indeletnicire.
Ocupandu-le intregul
"anotimp tanar si creator al anilor
batranetii�!
ioan.vulcan@yahoo.ro
