Coltul spiritual
Amabilitatea

Amabilitatea este primul si cel mai frecvent semn al omeniei. Am
intalnit-o cu totii, desigur. Este acea disponibilitate a omului de a fi de
ajutor altuia fara sa ceara ceva in schimb. Esti amabil atunci cand indici
cuiva in ce directie sa mearga, pentru a ajunge intr-un anumit loc. Esti
amabil, cand oferi locul unei persoane intr-un mijloc de transport.
Esti amabil, ca sofer, atunci cand cedezi prioritate celui care vine
de pe o strada fara prioritate. Toate aceste lucruri le faci gratuit.
Am intalnit, insa, si oameni lipsiti cu totul de amabilitate. Ei sunt de
mai multe feluri. Unii simuleaza disponibilitatea pentru a te ajuta, pana
cand iti cer ceva in schimb. Daca nu le dai, devin, dintr-o data, lipsiti
de amabilitate. Altii sunt din fire distanti si insensibili la nevoia celuilalt.
Cand intalnesc astfel de oameni, mi-aduc aminte de o povestioara:
Pe malul unui rau, un calator il intreaba pe un om care statea
langa o barca:

-As vrea sa trec pe partea cealalta. Pot sa folosesc aceasta barca?

-Desigur, raspunse omul. E barca mea.

Calatorul multumi si incepu sa vasleasca. Dupa ce se indeparta
putin de mal, barca incepu sa ia apa si sa se scufunde. Un martor,
indignat de intamplare, il intreba pe proprietarul barcii:

-De ce nu i-ai spus omului ca barca e gaurita?

-Pentru ca nu m-a intrebat!

Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures

Lasă un comentariu