Se spune ca, o data, Fericitul Augustin se apucase sa scrie o carte
despre Dumnezeu. Si tot stand el asa si cugetand cum sa inceapa, si-a
pus prima intrebare: Cine si ce este Dumnezeu? S-a apucat el, s-a
plimbat, nu-i venea nicicum nimic in minte. S-a plimbat el pe malul unei
mari, acolo unde statea. S-a plimbat in sus, s-a plimbat in jos, iarasi in
sus� Nu-i venea raspunsul ce este Dumnezeu. Si, la un moment dat,
zareste un copil pe tarmul marii, sapand o groapa si mai apoi carand
cu causul palmelor apa din mare in groapa. Si iar cara din mare in
groapa, si iar cara din mare in groapa� La care Fericitul Augustin il
intreaba:
-Fiule, dar tu ce faci aici?
-Parinte � zice copilul � am sapat o groapa in nisip si voi cara cu
mainile mele toata apa din mare, s-o bag in groapa mea. La aceste
cuvinte, Parintele si-a zis: "Doamne, minte de copil!� Auzi tu! Sa
incerci sa bagi toata apa din mare in groapa de pe tarm��
Dar, mai apoi, venindu-si in fire si-a zis: "Dar oare eu nu fac acelasi
lucru, incercand sa cuprind marea Ta milostivire si marea Ta taina,
infinitatea Ta, in putinatatea mintii mele, incercand eu in cuvintele
mele sa cuprind apa cea vie a cunoasterii Tale?!?�
Iar noi zicem: Il putem cunoaste pe Dumnezeu prin Sfanta Euharistie,
prin Sfanta Spovedanie, prin rugaciunea noastra, prin facerea faptelor
bune, si prin imbratisarea noastra, a unuia cu celalalt, in dragostea in
Hristos si prin toate cele pe care le privim cu ochii lui Hristos.
,
paroh la Targu-Mures
