Interviu cu poetul MIRCEA DORIN ISTRATE
Marturisesc ca nu sunt un fan
infocat al poeziei, dar de la o
vreme astept cu nerabdare
aparitia fiecarui nou volum de
versuri pe care poetul Mircea
Dorin Istrate ni-l daruieste cu
drag tuturor. Si asta pentru ca,
poezia lui emotioneaza, farmeca,
mangaie, infioara inima si sufletul
cititorului, acesta regasindu-se
intr-o amintire din vremile trecute
lasata undeva in cuta uitarii, sau
participand, impreuna cu poetul,
la un eveniment actual descris
in mod deosebit.
Talent viguros, prolific, angajat,
poetul ataca teme diverse,
unele din ele, ca dragostea
de neam si tara, sentimentul
religios, framantata noastra
istorie, in multe parti ascunsa,
furata, trunchiata, sunt in momentul
de fata extrem de putin
abordate de poetii contemporani.
Aparut relativ recent in
peisajul cultural targumuresean,
cunoastem putine lucruri despre
acest talentat poet, motiv pentru
care i-am solicitat raspunsuri la
cateva intrebari:
� Cum si cand ati debutat in
poezie?
� Intamplator si abrupt in anul
2006, la varsta de 61 de ani,
atunci am scris prima poezie,
care avand ca tema ostirea
romana si fiind in preajma Zilei
Armatei, am trimis-o, prin posta,
redactiei ziarului dumneavoastra
"Cuvantul Liber�, convins fiind ca
nu va fi publicata niciodata.
Intamplator ea a ajuns in mana
doamnei Mariana Cristescu, sefa
sectiei de cultura, care mi-a
apreciat scrierea publicand-o
imediat si incurajandu-ma sa
scriu in continuare. In anul
urmator, 2007, am participat la
primul meu concurs National de
Poezie desfasurat la Cluj-Napoca,
unde am obtinut "Diploma de Suflet�
a concursului. Dupa doua luni am
obtinut locul III la concursul
National de Poezie organizat de
Fundatia Culturala "D. Bolintineanu�
si revista "SUD�, ca mai apoi in luna
august a aceluiasi an sa obtin
Premiul I la Concursul National de
Poezie organizat la Bucuresti de
prestigioasa editura "Amurg
Sentimental�, condusa de poetul
Ion Machidon. De atunci am obtinut
numeroase diplome si distinctii la
diverse concursuri, culminand cu
Marele Premiu obtinut la Concursul
National de Poezie de la Ipotesti � 2011.
In anul 2009 mi-a aparut primul
volum de versuri intitulat "Har Deal�,
urmat pana in prezent de alte 7
volume. Mentionez ca in cursul
acestui an vor mai apare inca doua
volume de poezie, toate editate la
Editura "Nico� din Targu-Mures.
La inceputul acestui an am avut
onoarea sa fiu primit in Liga
Scriitorilor din Romania si sa fiu
nominalizat la premiul pentru poezie
, premiu care va fi acordat in cursul
lunii mai.
� Incontestabil aveti o laborioasa
activitate culturala raportata la o
perioada atat de scurta de timp. Nu
ne-ati spus totusi cine sunteti si
care va este sursa de inspiratie.
- Poetic vorbind sunt "nimicul
acestei lumi traitor pe huma iubitului
meu Ardeal in clipita vesniciei�. Mam
nascut in furtunosul si incarcat
de sperante an 1945, la Adamus, am
copilarit in comuna Ganesti, am
urmat cursurile liceale la Tarnaveni,
iar dupa terminarea facultatii m-am
reintors pe meleagurile natale fiind
profesor si mai apoi director la
Scoala Generala din comuna
Bagaciu. Toata copilaria si
tineretea mea le-am trait la tara intrun
areal doar de cativa zeci de
kilometri patrati. Din sfintenia si
cumintenia acestor locuri prin care
am trecut vin toate cele care n-au
fost inca intinate de rautatile
acestui grabit si mincinos timp.
Anii au trecut si mai apoi in dorinta
de a ma "domni� si eu am fost
promovat ca director la Muzeul
Orasenesc Tarnaveni. O perioada
scurta am lucrat si la Muzeul
Judetean, iar mai apoi, pana la
pensionare, am fost ofiter activ in
elita Serviciilor de Informatii �
Contraspionajul romanesc. Din
toate acestea mi se "trag� dragostea
de tara, credinta si speranta, ramase
ca tainica avere din strabuni, in
vesnicia neamului romanesc, incredintarea
ca Maritul nu ne va uita
niciodata, oricat de pacatosi am fi.
Poeziile mele se adreseaza
sufletului atat de chinuit al omului
de rand, cel comun, intalnit mai
peste tot, din ce in ce mai amarat
si sarac in toate cele, lui, truditorul
pamantului, cel care ne-a tinut in
cinste si demnitate vesnicia pe
aceasta frumoasa si bogata gura
de rai. Sunt profund mahnit, la fel
ca multi altii, ca prea rapid si pe
nedrept dispare satul romanesc,
cuibul copilariei multora dintre
noi, pastratorul din mosi stramosi
al obiceiurilor si traditiilor care iau
tinut nealterata puritatea si
statornicia valorilor sale morale,
credinta, speranta si toate cele
care au mai ramas curate in noi.
Nascator pana mai ieri de oameni
cu nume si renume, astazi, o
nedreapta, nechibzuita si o
proasta intelegere il va condamna
la disparitie. Secatuit, imbatranit,
ruinat din toate punctele de
vedere, se va stinge umilit si tacut
ca mucul lumanarii in lacrima
uitarii. Cu el se va pierde o lume
irepetabila care ne va face pe toti
mai saraci si mai intinati de
nemernicia acestor pacatoase
timpuri.
� Credeti ca in aceasta lume
poezia mai are sanse sa trezeasca
si sa emotioneze?
� Poezia buna, cea care se
adreseaza direct sufletului, DA.
Cea scrisa numai ca autorul sa
epateze, sa arate altora cat de
usor manevreaza el cuvintele
pentru a forma un amalgam cu
pretentii filozofice, cu siguranta
NU. O poezie frumoasa adresata
chiar si tinerilor nostri atat de
huliti, daca va rezona cu sufletul
si trairile lor va fi imediat
acceptata, iar daca cei varstnici
vor gasi in poezie momente traite
de ei in copilarie, in tinerete, daca
vor simti ca autorul duce si el
povara vietii lor, cu siguranta ca
acea poezie va fi cautata de
acestia.
� Ce va doriti pentru viitor mai
mult si mai mult?
� Sanatate, inspiratie, putere de
munca pentru a putea sluji si pe
aceasta cale, neamul, poporul si
rabdatorul meu Ardeal, iar slujitorilor
ziarului "Cuvantul Liber�,
ziarul nostru de suflet, le doresc
tot ceea ce imi doresc si mie.
Permiteti-mi sa inchei cu o
strofa din una din poeziile mele
pe care o indragesc mult:
"Trecator spre ceruri ninse /
Cu luceferii in roi / Insfintesc
cu-a mele vise / Urma carului cu
boi.�
