Cresterea si exploatarea animalelor rumegatoare
de ferma, in zonele defavorizate din tara noastra
(regiunile montane, submontane, dar si zone de deal
si podis cu soluri mai sarace sau terenuri mlastinoase
unde cresc ierburi mai sarace) constituie o sursa reala
de imbogatire si realizare a unor produse ecologice
traditionale, de calitate.
Speciile de animale care ar putea ocupa acest sistem
de exploatare sunt: taurinele (pentru lapte si carne),
ovinele (pentru lapte si carne), caprinele, dar si bivolii.
Agricultura ecologica este un sistem de agricultura
extensiva care utilizeaza practici prietenoase cu mediul
inconjurator, avand urmatoarele obiective principale:
� conservarea biodiversitatii mediului inconjurator,
� conservarea si imbunatatirea calitatii mediului,
� asigurarea de produse sanatoase pentru consum
si prelucrare,
� refacerea echilibrelor naturale, conservarea
structurii solului,
� protejarea speciilor vegetale si animale pe cale
de disparitie,
� reducerea gazelor cu efect de sera, cu referire
speciala la CO2,
� crearea de noi locuri de munca si stoparea
depopularii satelor.
Practicile specifice agriculturii ecologice sunt
urmatoarele:
� rotatia culturilor agricole, introducerea asolamentelor,
� respectarea limitelor prevazute pentru folosirea
pesticidelor, ingrasamintelor chimice, antibioticelor,
aditivilor alimentari si a substantelor complementare
utilizate la prelucrarea produselor agricole,
� interzicerea cultivarii organismelor vegetale
modificate genetic,
� utilizarea resurselor locale, de furaje produse in
ferma si gunoiul de grajd ca fertilizant, folosindu-se
si purinul, tarlirea, ingrasamintele verzi,
� utilizarea speciilor si soiurilor zonate, adaptate la
conditii locale,
� utilizarea tehnologiilor de crestere a animalelor,
cele mai apropiate de conditiile naturale de exploatare
a speciilor si hranirea acestora cu furaje ecologice:
iarba, fan, paie, vreji, siloz, cantitati mici de cereale.
Deoarece fermele ecologice sunt si mixte �
vegetale si animale � se va acorda o atentie deosebita
conservarii solului prin lucrari cu masini si utilaje
usoare pentru a evita tasarea, fertilizarea naturala
cu ingrasaminte organice pentru evitarea saracirii
solului si substante active: NPK sau/si prin cultivarea
leguminoaselor (trifoi, lucerna, ghizdei), care aduc
un aport important de proteine pentru animale si lasa
in sol 100 kg/ ha N.
Pajistile naturale, pasunile si fanetele vor fi
intretinute permanent prin lucrari de curatenie si
nivelare, fertilizare naturala, amendamente, insamantare
si autoinsamantare. Densitatea de animale pe un
hectar: 2 vaci si 13 oi.
Marimea fermelor ecologice trebuie sa tina cont de
conditiile locale si de sistemele de exploatare:
gospodarii familiale sau asociatii: 200 capete vaci de
lapte, 200 capete vaci de carne, 1.000 capete ovine,
500 capete caprine si 100 capete bivoli.
Adaposturile pentru animale trebuie sa fie adaptate
la conditiile locale, de obicei stabulatia libera la vaci
nu merge in zona montanta si submontana, constructii
simple din lemn, prevazute cu padocuri pentru
miscare, sa se asigure conditiile de confort,
microclimat si buna stare a animalelor.
Furajarea se va face numai cu furaje naturale. 70%
produse in ferma, din care 80% fibroase si grosiere,
10% nutreturi concentrate (graunte), iar ca suplimentele
se vor administra sarurile minerale si suplimente
vitaminice. Nu se vor administra aditivi furajeri si uree.
Viteii se vor alapta cu lapte natural timp de 3 luni
cate 4-5 l pe zi in medie, iar mieii vor suge la mamelor
lor 60 de zile, la fel iezii, iar viteii de bivolite vor suge o
perioada de 5 luni.
Profilaxia si tratamentul unor boli la animale se vor
axa pe metode naturale si bioterapeutice. In cazul
unor boli parazitare grave se vor utiliza tratamentele
prevazute (distomateza, dictiocauloza) unele
antibiotice in cazul bolilor interne, respectandu-se
normele referitoare la prezenta acestora in lapte si
carne. Pentru bolile infecto-contagioase (antrax,
ectima contagioasa, agalaxia contagioasa si hepatita
necrozanta a oilor si caprelor se vor efectua vaccinari).
In perspectiva, in fermele ecologice se merge pe
selectia animalelor dupa rezistenta la boli (mastite,
pododermatite).
O atentie deosebita se va acorda intretinerii
pasunilor si fanetelor (baza alimentatiei prin iarba si
fan), insamantarea zonelor de deal pentru evitarea
eroziunii, insamantarea cu amestecuri de ierburi
graminee si leguminoase, utilizarea ingrasamintelor
verzi, ce previn eroziunea prin cantitatea importanta
de substante organice.
Conservarea apei potabile si asigurarea apei de baut
de calitate este o cerinta necesara animalelor,
asigurarea umbrei pe canicula. Lucrarile de impadurire
cu specii de arbori cu sistem radicular profund previn
eroziunea si au rol in retinerea apei. Sacrificarea animalelor
se face la greutati mari si la varsta de peste 6 luni la ovine
si peste 12 luni la bovine (dupa prealabila asomare).
Fermele ecologice trebuie sa indeplineasca normativele
europene, pot aduce avantaje mari (prin politica
preturilor), dupa calitatea produselor. Fermierii trebuie
sa fie bine informati si sa respecte tehnologia, sa aiba
autorizatiile necesare.
