Sarbatoare de suflet, la Nima Raciului:

TEODOR UNGUR, ANIVERSAT
LA O SUTA DE ANI DE VIATA!

Duminica, 19 mai a.c., la Caminul
Cultural din Nima Raciului, venerabilul
domn Teodor Ungur, ajuns
la varsta de 100 de ani, a avut parte
de o intalnire de suflet, la care au
participat autoritatile locale, familia,
prietenii si simpli concetateni,
cu totii tinand sa ii ureze
sanatate si o viata si mai lunga.
Cu o limpezime a mintii de om in
plina putere, ba chiar cu umor,
domnul Teodor Ungur si-a povestit
viata de "vaslas prin doua secole�:
"Pentru unii, gandul ca ar putea
trai 100 de ani este o speranta,
pentru altii o teama: ar fi prea mult.
Eu am demonstrat ca se poate.
Chiar daca nu e usor, poti ajunge
la 100 de ani si sa spui plin de
recunostinta fata de Dumnezeu si
fata de cei din jur: pana acum, am
biruit! Povestea mea de viata e
plina de credinta�.
Teodor Ungur s-a nascut la data
de 14 mai 1913, in comuna Raciu,
din parintii Vasile Ungur si
Anastasia Bucur, mai avand un
singur frate. "Au fost vremuri grele
pentru familie si pentru tara, vremuri
de restriste si jale, vremuri de
razboi. Dupa scoala primara, am
ramas in sat, aici, la Nima Raciului,
unde am trait intreaga viata. Dupa
armata, in 1939, m-am casatorit cu
Maria Bota, din Sanmartin. Am avut
parte de multe incercari si suferinte.
Intre anii 1943-1944, am fost concentrat,
deoarece Romania era in
razboi. A trebuit sa-mi las acasa
parintii si bunicii dinspre tata, sotia
si cei doi copii (Linuca si Simion) si
sa lupt cu arma in mana pentru
Romania. Am ajuns pana in Muntii
Tatra din Cehoslovacia. De acolo
am venit pe jos prin Ungaria si
Serbia pana la Nima Raciului. Dupa
razboi, m-am ocupat impreuna cu
familia de agricultura si de cresterea
animalelor. Am prins intovarasirea si
apoi colectivizarea. Ni s-a luat tot
pamantul pe care-l aveam. Dupa
Revolutie, terenul ne-a fost restituit,
dar nu am mai avut forta necesara
sa-l lucram. Cu sotia mea, Marioara,
m-am inteles foarte bine, ea fiind o
persoana deosebita, dedicata
familiei. Desi nu avea decat sapte
clase, Marioara a fost o sotie si o
mama extraordinara, care a dus
greul familiei, in care au aparut opt
copii � cinci fete si trei baieti. Cu
mine a ramas al doilea copil, Simion,
care a avut si are grija de mine, lui
datorandu-i ca am ajuns la un secol
de viata. Cei opt copii mi-au daruit
14 nepoti si 13 stranepoti. Oare cate
nu se intampla intr-o suta de ani?!
Razboaie, foamete, seceta, greutati,
bucurii, impliniri, dar mai ales,
realizari. Realizarile mele sunt
dragii mei copii, nepoti si stranepoti.
Am cunoscut trei regimuri
politice si peste toate am trecut
avand credinta. Chiar daca am fost
bolnav, am sapat ogorul, mi-am
muls vacuta si am citit in cartea
de rugaciuni. Impreuna cu sotia
Marioara, am facut 7 nunti si am
mers la nuntile nepotilor. A fost o
sansa mare a vietii noastre sa fim
nasi de cununie si de botez la multi
copii. In anul 1976, m-am imbolnavit,
iar draga mea sotie a avut
grija de mine cat am fost tintuit la
pat. Din pacate, ea a trecut la cele
vesnice, iar eu, de 13 de ani, imi
duc crucea vaduviei si mi-e tot mai
greu, iar puterile mi-au slabit. Dar,
iata, am trait 87 de ani in secolul XX
si 13 ani, in secolul XXI. Mai departe,
ce va vrea Dumnezeu. In viata am
facut de toate. Am mancat sanatos,
am baut in fiecare zi cel putin
un pahar cu vin, am muncit mult si
am fost inconjurat de copii si de
nepoti. Va multumesc tuturor
pentru sprijin!�, s-a confesat
domnul Teodor Ungur, de la
inaltimea experientei celor 100 de
ani de viata.
Domnul Ioan Vasu, primarul
comunei Raciu, i-a inmanat
centenarului, din partea institutiei
pe care o conduce, o Diploma de
Onorare si o Placheta Aniversara,
precum si un plic cu bani.

***

Domnul Teodor Ungur nu este
singurul centenar al comunei
Raciu. Anul trecut, si-a aniversat
suta de ani si doamna Maria
Bacali, nascuta in 6 octombrie
1912, ea traind si acum, alaturi
de unul dintre fii, in satul Ulies.
Desi din anul 1956 a ramas
vaduva, ea a avut puterea sa isi
creasca singura cei sase copii,
acestia daruindu-i 28 de nepoti si
30 de stranepoti.

Lasă un comentariu