De multe ori m-am întrebat: oare de ce o fi rămas echipa de fotbal A.S. Armata Târgu-Mureș, după atâția ani, în inimile noastre, ale iubitorilor de fotbal?! Dintr-un singur motiv, cred: pentru că avea o identitate. Vorbim de echipele anilor '64, '74-'77, '80 și '90. A.S.A. era echipa noastră, rezultatele erau asumate ca fiind ale noastre, chiar dacă erau obținute de Laci Bölöni și compania. Toate acestea erau ale noastre, pentru că erau realizate de ai noștri! Iar băieții noștri erau din Târgu-Mureș (inclusiv jud. Mureș), precum: Solyom, Kiss, Czako, Onuțan, Varodi, Bölöni, Hajnal, Miki Nagy, Fazekas, Kanyaro, plus Both Gyuri (din jud. Harghita) și Mureșan (din jud. Alba), majoritatea, vreau să spun, din zona Ardealului. Acestora li s-au adăugat: Ispir, Pâslaru și Gligore (veniți de la echipe din București). Cei veniți din alte zări s-au acomodat foarte bine cu gruparea mureșeană, mai mult, o dovadă în plus, au fost adoptați de localnici, și, mai apoi, s-au stabilit la Târgu-Mureș, iar acum sunt mureșeni cu acte în regulă. Echipa care a obținut cele mai bune rezultate, cea din anii 1974-1977, a avut un „dirijor" pe măsură, Tiberiu Bone. Pe lângă faptul că era un practician desăvârșit, Tibi Baci era și un diplomat de ocazie! știa când să mai „închidă" ochii, știa când nu trebuie să „audă" anumite lucruri, numai ca să fie o armonie deosebită în sânul formației mureșene. Povestesc băieții:
- „Într-o zi de luni, când nu se făceau antrenamente, Tibi Baci intră în cel mai bun restaurant din oraș din acea vreme, Mureșul (care acum nu mai există), pentru a bea o cafea, și-l zărește la o masă pe Mureșan!
- Nea, Tibi! Haideți aici, la masa mea, ca să nu stau singur.
- Muri, ce cauți tu aici, la ora asta?
- Tibi Baci, nu vedeți?, beau un suc de roșii.
- Hai, mă, lasă, te-am întrebat și eu așa. Ia zi, ce mai scrie Sportul?
- Păi, ce să scrie? Ca de obicei: că A.S.A. este o echipă solidă, cu un antrenor deosebit!
- Roșcatule, lasă lingușelile...
- Domnu' Balasz, mai adu-mi un suc d' ăla de roșii, te rog, îi spune Mureșan chelnerului.
- Măi, Roșcatule, nu exagerezi cu lichidele?
- Nea Tibi, trebuie să mă hidratez, ați uitat, astăzi avem recuperare, ca în fiecare zi de luni, nu?!"
Ce nu știa Tiberiu Bone, atunci, era faptul că „sucul de roșii" adorat de Mureșan era jumătate suc de roșii adevărat, iar restul, cealaltă jumătate, era vodcă!
De-a lungul anilor, A.S.A. Târgu-Mureș a jucat de la egal cu orice formație din Divizia A, în perioada menționată. Cele mai dificile erau jocurile de pe teren propriu, cu Steaua. A.S.A. fiind echipă militară, câteodată trebuia să execute ordinele venite de sus! Povestește Florică Ispir:
- „Noi nu aveam voie niciodată să ne clasăm înaintea Stelei! Înaintea unui meci de pe teren propriu, numai ce ne trezim cu... Emeric Jenei (antrenorul formației Steaua) în vestiarul nostru:
- Măi, băieți! Ambele echipe sunt militare!, ne-a atenționat nea Imi, după care a părăsit vestiarul!
- Altădată, în pauza unui joc dintre A.S.A. și Steaua, când noi conduceam cu 1-0 la pauză, a intrat în vestiar colonelul Man și ne-a spus, pe un ton imperativ:
- Jocul trebuie să se termine la egalitate!
- Iar noi, ce să fi făcut?, am trecut la …executarea ordinului!
Câteodată se petreceau și momente haioase în timpul ședințelor de pregătire a jocurilor. Responsabil cu… veselia era Paloma (n.a. Gligore). Odată, după ce Tibi Bone le-a prezentat jucătorilor așezarea lor în suprafața de pedeapsă, atunci când adversarii executau lovituri de la colțul terenului, Paloma i-a spus lui Tibi Baci:
- Maestre, deci eu, când ăia execută cornerele, trebuie să vin repede în careu nostru și să fac marcaj strâns la... Florică Ispir, nu?!"
LA O ANIVERSARE
Râsetele cu tâlc înviorau atmosfera. Altă întâmplare, avându-l în prim-plan tot pe Paloma. La meciul din Cupa U.E.F.A., dintre Dinamo Dresda și A.S.A., din Germania, la scorul de 4-1 pentru formația gazdă, le-a spus propriilor fundași:
- „Hai, mă, să-i lăsăm pe ăștia să ne mai dea un gol, că așa de fain este în tribune când înscriu gazdele"!
Palmaresul deosebit al echipei de fotbal A.S.A. Târgu-Mureș a fost posibil datorită valorilor individuale ale componenților grupării mureșene, asamblate într-un joc colectiv de calitate, profesionalismului antrenorilor, care au creat un stil propriu de joc, în funcție de particularităților jucătorilor, vă mai amintiți de contraatacul fulgerător, „specialitatea" formației A.S.A.?!
Și a mai fost ceva: spiritul de echipă! Povestește fostul maseur Gaal:
- „Eu am venit la echipă în anul 1967, împreună cu doctorul Halmagy Emeric, printr-o întâmplare. În vara anului menționat, s-a disputat un meci între A.S.A și celebra echipă Universitatea Craiova, iar la o intrare mai dură a unui fundaș oltean asupra unui atacant de-al nostru, s-a iscat din senin o bătaie generală, la care a participat și... staful medical! Doctorul de atunci al echipei, Peterfi Laszlo, i-a dat cu kelen în ochi lui Oblemenco! După partida respectivă, atât el, cât și maseurul au fost scoși definitiv din viața sportivă de către Federația Română de Fotbal! Doctorul Halmagy mi-a dat atunci un telefon la Sovata, unde lucram eu, și m-a chemat la Târgu-Mureș, la echipa militară. Asta a fost... poarta mea de intrare la A.S.A. Târgu-Mureș".
Am fi nedrepți dacă n-am menționa și sprijinul autorităților locate de atunci, majoritatea problemelor extrafotbalistice rezolvându-se la Județeană, dar și la fabricile din oraș! Cadrul organizatoric era asigurat însă de Armată.
De-a lungul anilor, la A.S.A. s-au perindat generații și generații de jucători. Fiecare dintre ele a fost importantă pentru noi, fanii echipei, pentru că ne-am bucurat sau întristat împreună. N-aș zice că una a fost mai importantă decât cealaltă. Fiecare a scris pagini de istorie la gruparea militară, în felul său, în funcție de potențialul său. Nu poți compara perioade diferite, fără a te raporta în timp. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem, generația anilor '74-'77 a fost cea care a reușit cele mai bune rezultate din istoria clubului: un loc 2, un loc 3, un loc 4, 3 participări în Cupa U.E.F.A. și o finală de Cupă Balcanică!
Și acum, după zeci de ani, mulți își pun întrebarea: care a fost cel mai talentat fotbalist al echipei A.S.A.? Unii spun că a fost Hajnal Iuliu, alții indică un alt nume-Miki Nagy. „Ghinionul" lui Miki Nagy a fost că a avut un concurent redutabil, pe Dobrin!
Cu siguranță, însă, cel mai bun fotbalist din istoria clubului a fost Laszlo Bölöni. Asta o știm cu toții. Aici nu mai este nevoie de argumente.
Undeva, poetul libanez Khalil Gibran scria: „Amintirea este o formă de întâlnire"! Cu trecutul firește, dar și cu perspective de a discuta și despre viitor. O întâlnire cu bagajul de amintiri, cu albumele de fotografii, cu imaginea reținută de retină despre unul sau altul...dintre coechipieri. O astfel de întâlnire se va produce în data de 7 noiembrie 2014, când o parte dintre foștii jucători ai echipei de fotbal A.S.A. Târgu-Mureș se vor întâlni la Târgu-Mureș, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la fuziunea dintre Mureșul Târgu-Mureș și A.S.A. Târgu-Mureș.
Nu demult, fostul jucător al echipelor Steaua și A.S.A., Nicolae „Vodă" Tâmpănaru, îmi spunea: „A.S.A. este precum vinul, pe cât îmbătrânește, pe atât va fi mai apreciată"!
Chiar și la vârsta deplinei maturități, „trebuie să ne lăsăm trași înainte de vise, decât împinși de la spate de amintiri" (Jesse Jackson).
P.S. Puțină aritmetică, pentru „colegii"amatori: 2014-1962 (anul înființării A.S.A.) = 52 de ani!
